Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 25

Diana

Mă ridic repede din pat și sar ca arsă până la ușă . Pe toți sfinții, zi-mi că nu este cine cred eu!

-Odir? Aștept terifiată răspunsul, inima începând să îmi bată nebunește . Și nu pentru că îmi văd fratele, ci pentru faptul că o să iasă foarte urât dacă îl găsește aici pe Haedes. V-am spus că am un frate? Probabil nu. Păi el este Odir, cea mai protectoare persoană pe care o cunosc. Cel care ar fi în stare să îmi ridice un turn și să mă închidă în el. Eu și Rapunzel. Spuneți-mi voi ce om normal la cap ar arunca pe cineva de pe o stâncă , deoarece i s-a părut că se uită ciudat la sora lui? Da, cred că v-ați dat seama despre ce făptură minunată vorbesc.

-Da surioară, eu sunt. De ce ai ușa închisă ? Ai pățit ceva? Cât de mult m-am rugat să nu aud acest raspuns, dar se pare că Bărbosul vrea să se distreze pe seama mea.

- Diana, dă-mi drumul la ușa ! Vocea fratelui meu devine una dură și încep să transpir. Cum o să ies din asta? De aruncat, nu pot să îl arunc pe geam, chiar daca mi-ar plăcea mult să o fac, dar dacă .... Il privesc pe Haedes care nu are pic de teamă sau rușine în privirea sa provocatoare, ba chiar se distrează pe seama mea. Normal, nu el ar fi inchis într-un turn. Mă uit prin cameră și dulapul pare cea mai bună idee. Mă îndrept spre Haedes și îi fac semn spre mobilier, dar nici gând să se miște . Cam cât de rau ar cădea de la înălțimea asta?

-Intra în dulap, acum! Îl privesc răutăcios și bat din picior ca un copil, deja iritată de amuzamentului său .

-Îmi place când faci pe șefa ! Mă privește și își mușcă buza de jos.. Fac ochii mari și dau să spun ceva, însă el mi-o ia înainte . Obligă-mă! Rânjește la mine și îmi strâng pumnii. Odir poate intra și dacă îl vede, o să iasă urat. Călugărie scrie pe mine!

- Haedes, pentru numele lui Dumnezeu, intra în dulapul ăla. Te rooog! Îl privesc cu ochii mari, însă inimă de gheață nici nu se gândește să se miște .

-Nu cred că ar trebui să îl lăsăm să aștepte . Merg să îi deschid fratelui tău . Oooo Doamne, nu nu nu nu...... Îl prind de mână cu toată forța , însă fara nici un folos. În momentul următor , mă prind de piciorul lui, el căzând pe covor. Nu sunt mândră de gestul meu, dar trebuia să îl opresc într-un fel.

-Diana pentru numele lui Dumnezeu, ce faci acolo? Deschide că deja mă enervez și te iau de urechi. Haedes mă privește amuzat și îmi bag capul în podea de rușine . Fratele meu are impresia că încă sunt un copil. Haedes se ridică și singurul lucru care îmi vine în cap este să mă ridic repede, să îi prind fața în maini și să îl sărut . Mă desprind de buzele sale calde și îl implor din priviri să intre în dulap. Acesta rămâne uimit și în următoarea secundă pornește spre dulap.

-Ăsta a fost șantaj sexual micuțo ! Sunt mândru de tine! Râde și pornește spre dulap, iar eu, cu inima cât un purice îi deschid ușa lui Odir. Ochii săi albaștri mă privesc cercetători și încerc să par cât pot de calmă , însă tensiunea mea este peste medie.

-Bună frățioare ! Îl privesc zâmbind și îi sar în brațe ca un copil. Mă îmbrățișează și îmi dau seama cât de dor mi-a fost de el. El este general în armată și pleacă mai tot timpul. Când eram mici făceam tot felul de traznai, însă mereu îmi lua apărarea . Mă iubește mult și pot spune cu mâna pe inimă , ca îl iubesc la fel de mult. Ne desprindem din îmbrățișare și mă mângâie pe păr.

- Mi-a fost așa de dor de tine surioară! La auzul acestor cuvinte îmi apar lacrimi în ochi.

-Și mie mi-a fost foarte dor de tine! Îl sufoc cu încă o îmbrățișare și îmi înfund capul în pieptul său .

-Am auzit de puterea ta de vindecare. Sunt mândru de tine să știi ! Gândurile îmi sunt distruse de un sunet care vine din dulap. Nu cred! Haedes! Odir se încruntă și se uită după sursa zgomotului. Nu, nu te rog.

-Odir, ce faci? Îl întreb sperând să uite de dulap , însă în zadar.

- Ce s-a auzit Diana? Am pus-o sigur! Fratele meu se îndreaptă spre dulap și inima a început să îmi bată din ce în ce mai repede.

-Odir! Vocea lui Lucifer mă face să tresar.

-Trebuie să cobor Diana, ne vedem imediat bine? Respir ușurată și culoarea începe să îmi revină în obraji.

- O să cobor eu după ce fac duș frățioare ! Îi dau un pupic scurt și acesta iese din cameră . Merg nervoasă spre dulap și nici bine nu îl deschid , căci sunt trasă înăuntru , ușile închizându-se după mine.

-Să vedem dacă îți place la înghesuială , prințesă ! Îl privesc pe Haedes prin întuneric , când buzele lui flămânde se izbesc de ale mele.