Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 51

Diana

Inca sunt uimita de comportamentul sau! Inca nu pot da drumul aerului din plamani! Inca tremur din cauza privirii reci si a cuvintelor atat de dur spuse! Haedes, cel care cu o zi in urma mi-a spus ca ma iubeste, ca vrea ceva, mi-a.... Imi aduc totul aminte. De la prima intalnire, primele certuri, lupta cu tirienii, primul sarut, prima MEA noapte de dragoste! Toate mi se invart in cap si simt ca ma sufoc. Asta inseamna sa suferi ,deci? Eu, un inger, care pana sa il intalnesc pe el , nu am stiut ce este durerea, nu am stiut ce este acest sentiment sfasietor. Apoi a sosit el, exact ca o tornada, si mi-a dat totul peste cap. Ma asez pe pat si incerc sa ies din acea stare, insa nu pot! Cuvintele lui mi se repeta mereu in cap. Inchid ochii ,insa ecoul vocii sale imi rasuna neoprindu-se. Relatia noastra a luat o intorsatura, o nenorocita cale a distrugerii. Cum naiba sa trec peste asta? Peste fiorii ce mi-i transmite? Reusesc sa adorm, intinsa, cu o perna in mana si lacrimile deja uscate pe obraz.

Sambata. Batatile usoare din usa imi fac inima sa se faca cat un purice. Ridic capul si ma simt ca o epava. Capul Alisiei se strecoara usor in camera si zambetul ii ingheata.

-Diana, dumnezeule ce ai patit? Si ce naiba s-a intamplat aseara cu EL? Ti-a facut ceva? Diana, uita-te la mine! Mergem chiar acum la conducere! Asa ceva..... Imi asez o mana peste a ei si o privesc obosita.

-Calmeaza-te Alisia! Ia loc! Aceasta se aseaza uimita de calmitatea mea si sincer nu mai am nici un strop de energie sa ma enervez. Nu s-a intamplat nimic aseara! Nu mi-a facut nimic. Ma priveste cu ochii mijiti necrezand ce ii spun.

-Diana, ce este intre tine si Printul Haedes? Spune-mi! Oftez si decid ca ea, singura mea prietena de aici, ar trebui sa stie.

-Pai, sper ca esti pregatita pentru o poveste al naibi de incalcita! Zambesc si incep sa-i povestesc de cand ne-am intalnit si pana in prezent. Ea face ochii mare cand termin si ochii i sunt plini de lacrimi.

-Diana, stiam ca este idiot, dar..... O privesc calma si ma ia in brate. Cred ca eu, pana acum, ii spargeam capul, il aruncam intr-un sac si il faceam bucatele. Lasa-l Di. Nu stie ce a pierdut. Este un idiot! O privesc pe vrajitoarea din fata mea si incep sa rad de monologul ei. Este atat de dulce. Ne ridicam si pornim spre cantina. Urmaresc totul cautandu-l pe el, insa nimic. Ma jucam cu furculița în paste, ascultans-o pe Alisia cum imi propune sa mergem in oras, sa vizitam si sa cautam magazine. Accept si acum ma sunt in orasul demonic, unde toate creaturile au forma umana si ma privesc ciudat. Intram intr-o cafenea frumos aranjata. O fata ne face cu mana si pornim spre masa lor. Ma asez timida si ii privesc pe cei doi.

-Buna, eu sunt Jess! Mica de statura, cu o privire de un verde vibrant, accentuat de parul sau blond, Jess imi intinde usor mana.

-Diana! Ii intind mana si i-o strang incet. Imi arata un zambet de milioane si eu o privesc timid. Imi intorc privirea spre baiatul de langa Jess si culoarea de ciocolata a ochilor sai ma face sa inghit in sec. Acesta imi zambeste si imi intinde usor mana.

- Eu sunt Mike! Incantat. Ii strang mana si il privesc privesc inca o data.

-Diana, de asemenea! Privea lui este fixa si imi retrag usor mana. Ii privesc chipul cu acei ochi ciocolatii, acele buze mari si acel par blond, usor ravasit. Zambetul sau este cald si pot spune ca ma simt bine privindu-l!

-Deci, Diana, ti-am facut cunostinta cu ei, exact cum ti-am promis. Asa ca, sa ne asezam sa bem ceva, ce spui? Dau usor din cap si ma asez. Privesc imprejur si sunt uimita de finetea si frumusetea cafenelei. O domnisoara ne pune 4 meniuri pe masa si se retrage. Eu imi iau o cafea tare, iar cei trei cate una cu lapte. Cei trei incep sa dicute si mintea mea fuge la Haedes. Unde o fi? Ma evita? Joaca murdar si ma trage si pe mine dupa el. Prinsa in gandurile mele, o mana mi se aseaza pe umar. Tresar si imi intorc privirea spre Eric.