Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 41

Haedes

Lilith este in toane proaste azi. Saraca vrajitoare nu are nici o sansa. Privesc plictisit si sper sa termine mai repede cand o vad pe Lilith cum zboara in perete facand o gaura uriasa. Imi intorc privirea si raman șocat. Diana, statea acolo, cu ochii de un violet inchis, privind-o nervoasa pe Lilith. Nu ma pot uita in alta parte. Este asa de frumoasa. Parul ei saten pluteste , o aura stralucitoare invaluind-o , creand un val de lumina. Nu imi vine sa cred ca ea este aici. Nu aud schimbul de replici dintre ele deoarece sunt prea ocupat cu analiza corpului ei. Cum ochii ei violeti stralucesc, cum buzele ei frumoase se misca usor, dand drumul cuvintelor. Ma priveste si pot vedea scanteia din spatele ochilor săi. Asta nu se va termina frumos. Doua secunde si Lilith primeste un pumn in stomac, impactul facand-o sa scuipe sange si sa pice la pamant. Lilith este puternica, insa nu se compara cu Diana. Ma ridic si merg apasat spre mica războinică. Trebuie sa o opresc. O prind si o imobilizez. O privesc , iar contactul face ca ochii ei sa revina la normal, insa nervozitatea inca i se citeste pe chipul ei frumos. Cuvintele spuse de ea începe să mă enerveze. Puțin îmi pasă de vrajitoarra aceea. Doamne ce as mai calma-o eu acum in 1000 de moduri. In 1000 de pozitii..trezind 1000 de sentimente. Prins in gandurile mele sunt impins, Diana reusind sa scape. O privesc in timp ce o ajuta pe acea fata. Cum focul ei ii vindeca ranile si cum pleaca impreuna spre o masa. Nu imi spune ca va invata aici. Un zâmbet îmi încadrează fata si observ că ziua mea devine din ce în ce mai buna.

Diana

Incep sa ma calmez usor ,usor. Lilith aia, care crede ca poate face ce vrea, cui vrea. Eee, uite ca nu o voi lăsa.. Sunt un inger si trebuie sa protejez dreptatea, iar un demon ca ea nu ma va face sa renunt. Gasesc o masa si ma asez alături de Alisia. Sper sa fim prietene. Este o fire foarte draguta, cu un zambet foarte cald. Imi aduce aminte de Melisa. Merg sa iau de mancare pentru amandoua si cand ma intorc, o vad ca ma priveste timid. Ma asez si o analizez.

-S-a intamplat ceva Alisia? O privesc cald si sper sa se relaxeze. Poate am facut ceva care a deranjat-o.

- Aaaaa, Diana...tu chiar esti printesa? Ma priveste timid si eu incep sa rad. Asa era deci problema. Doamne...

-Da, Alisia, sunt printesa angelica. Dar nu trebuie sa fi formala cu mine. Scuze de faza de mai devreme, insa nu o suport pe Lilith si de aceea i-am spus asta. O privesc si o iau de mana. Ea imi zambeste si se relaxeaza.

-Multumesc mult Diana. O ciupesc de mana si ea incepe sa rada.

-Stai linistita. Hai sa mancam! Am vorbit cu ea pe tot parcursul mesei si am aflat destule lucruri interesante. Ea este o vrajitoare, mai are 2 frati mai mici si a venit la aceasta academie dorind sa devina vindecatoare, dar sa invete si sa lupte, pentru a-si apara familia. Terminam masa, ne imbratisam si pornim spre camerele noastre. Maine dimineata o sa fie prima mea zi. Nu l-am mai vazut pe Haedes si sper ca nu o sa fac. Nu imi vine sa cred ce inima rece are, cum putea sa stea si sa priveasca. Dar un demon, tot un demon ramane. Ce proasta am fost crezand ca el s-ar putea schimba. Voi pastra distanta, este cel mai bine si plus de asta , trebuie sa imi acopar fiecare particica de piele. Lucifer deja i- a anuntat pe ceilalți de faptul ca am aceasta putere. Lucifer a numit-o ''foc angelic''. Ma asez in pat si incerc sa adorm, insa doi ochii negri ma bantuie. Intensitatea lor este devastatoare, purtandu-ma intr-un abis de unde nici cel mai pur lucru nu mai poate iesi. Eu m-am bucurat si am pasit adanc, neputand sa uit acea atingere, acel sarut, acea privire, acea caldura si acea voce . Somnul imi este distrus de alarma care arata ora 6:30. Ma trezesc, fac un dus si ma imbrac in uniforma academiei. O rochita neagra, cu mici fasii de alb, o camasa alba, o funda neagra la gat si un sacou negru cu buzunarele albe. Contrastul dintre aceste culori si ochii mei era incredibil. Imi prind parul intr-un coc perfect, imi iau cartile si am plecat. Ma uit pe orar si prima ora este cea de zbor. Fug si intru pe terenul de antrenament. Ii urmaresc pe ceilalti si observ ca Haedes este printre ei. Cred ca razi de mine. Profesorul vine si ne asezam in linie.

-Buna ziua copii. Anul acesta am hotarat sa facem aceasta ora combinata. Elevii boboci cu seniorii. Aceasta va fi combinatia pana la sfarsitul anului. Cred ca rad de mine. O sa am ora cu Haedes. Ma uit atenta si ii vad si pe Eric si Cristian. Acestia imi fac cu ochiul si eu le zambesc. Haedes se uita urat la mine, apoi la ei si eu intorc capul amuzata.

-Haideti sa facem un prim zbor. O competitie intre un senior si un boboc. Avem voluntari? Abia astept sa vad un zbor. Nu am mai zburat de la acel incident. Privesc in dreapta cand imi pica fata. Haedes a facut un pas in fata, cu zambet malefic pe fata. Nu cred..

-Domnule profesor, vreau eu. Si, daca este o competitie, trebuie sa fie si o rasplata pentru castigator nu? Eu zic asa, cine pierde va spune ceva frumos despre castigator. Sa începem usor ca sunt micuti. Profesorul incepe sa rada si da din cap aprobator. Privesc in alta parte si ma trec toate transpiratiile.

-Tu, micuta cu parul saten prins in coc. Vocea amuzata a lui Haedes deja incepe sa ma enerveze. Te bagi? Am de gand sa il ignor, poate inceteaza, insa simt o respiratie pe gat. Intorc privirea, iar Haedes era fix in fata mea. Fac trei pasi inapoi si il privesc urat. Ce este boboaco, iti este frica cumva? Ma priveste si observ ca abia se abtine să nu rada . Nu o sa il las sa ma faca de ras. Fac un pas in fata, ii sustin privirea si ii spun foarte clar.

-S-a facut! Mergem spre linia de start, in timp ce profesorul ne explica regulile. O tura in jurul academiei si cel care ajunge primul, castiga.

-Deschide-ti aripile. Stau si ma gandesc ca pana acum nu i-am vazut aripile lui Haedes.Intorc privirea si raman muta. Doua aripi uriase si negre ii acopereau corpul perfect. Emanau atata putere si erau.....oau. Imi desfac aripile si ii vad pe toti facand ochii mari. Doua aripi de aceeași marime cu ale lui Haedes, strălucind intr-o nuanță de violet, îmi acoperă spatele.. Haedes imi zambeste si cand profesorul anunta statul amandoi zburam. Il privesc pe Haedes cum plonjează, taind aerul cu aripile. Dau din aripi si sunt in urma lui. Nu trebuie sa il las sa castige. Dau din ce in ce mai repede din aripi si il ajung. Ma priveste zambind si ma concentrez pe gropita lui adorabila. Acum era acolo si apoi... ce naiba? Ma opresc si il vad pe Haedes dincolo de linia de finish. Cum naiba a ajuns asa? Ajung la linie si imi zambeste amuzat.

-Ma bucur ca ai reușit să ajungi, domnișoară locul 2! Incepe sa rada si imi vine sa il pocnesc.