Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 62

Diana

O altă căzătură și mana mea mai are puțin și se rupe. De ce naiba ar trebui să exersez asta? Încerc pentru a mia oară să parez lovitura si sfârșitul orei ma lovește ca o ploaie caldă. În sfârșit Doamne! Mă ridic si imi masez brațul care a suportat cele mai multe lovituri. La naiba! Scrasnesc din dinți și merg spre vestiare. Pielea mi se face de găina pe neașteptate și întorc capul intr-o parte. Un Haedes nervos, cu ochii roșii și pumnii încleștăti vine spre mine. Ce am făcut acum? Măresc pasul, în timp ce căldură emanată de el mă lovește în spate.
- Prințesă! Stai! Vocea lui gravă îmi pune sângele în mișcare și maresc pasul. Nu stiu ce am făcut, însă nu o să stau să pună mana pe mine. Este nervos si nimic bun nu iese din asta. Mintea îmi fuge spre un motiv pentru care el ar putea fi supărat , însă nu găsesc nimic. Dacă nu, atunci de ce vine așa spre mine, când zilele astea m-a ignorat complet. Nu vreau să aflu, multumesc! Ma uit în spate și il aud cum mă strigă din nou, tonul său luând o notă mai înaltă. O iau la fugă de-a binelea si uit de vestiar. Pornesc spre camera mea, inima bătându-mi nebuneste. Un sprint prin toată Academia imi mai trebuia. Mușchii îmi strigă si privesc în spate. Nimic. Ma opresc si ma aplec pentru a-mi trage suflul. Dumnezeule!
- Iti place să te joci leapșa? Vocea groasa a lui Haedes ma face sa fac doi pasi inapoi. Îl privesc si zambetul sau amuzat ma uimește.
- Aaaa... Nu! Deci nu am făcut nimic. Respir ușurată si îmi bag mana prin păr.
- Atunci de ce fugeai de parcă ai văzut un monstru? Ma abțin să nu îi dau o replică usturătoare, desigur, din care m-ar cataloga ca fiind o fetiță de 5 ani, așa că mint .
- Ma gândeam să alerg până în camera mea să iau ceva! Îl privesc sfidătoare si el începe să râdă.
- Serios? Fugeai până în camera? Începe să râdă cu pofta si eu zâmbesc ca o idioata. Ce frumos este! Desigur, până deschide gura! Atunci sa te conduc amazoano! Trebuie să vorbim! Acesta devine serios si oricât de mult mi-aș dori să îi spun că nu avem ce vorbi, stiu ca nu este doar o glumă.
- Bine. Am 15 minute pauză! Haide! Pornim la pas, umar la umar, energia dintre noi aproape scoțând scântei! Ajungem în fața camerei si ma înroșesc. Cheia o am în sutien. Cr naiba am avut în cap. Ma uit subit la el si il vad cum se încruntă.
- Deschide-o! Nu o să vorbim pe hol! Off doamne! De ce mi se întâmplă mie toate chestiile de genul! Ma întorc cu spatele si bag mana in san, dintr-o mișcare scoțând cheia. Ma întorc cu obrajii roșii, deschid ușa și intru ca un vârtej. Sa imi spună repede care este problema si sa dispară.
- Interesanta ascunzătoare! Ma întorc spre el si il privesc urat.
- Mai repede Haedes! Nu am timp de prostiile tale! Îl văd cum se încordează si își scrasneste dinții. Clar i-am rănit ego-ul. Ce sa spun acum! Eu nici măcar nu ar trebui să vorbesc cu el, da mite să îl primesc in camera mea. El ma vrea plecata! Eu mă vreau aici! Doua gândiri si puteri diferite. Doua orgolii de nepătruns si doua inimi puternice. Doua vapaii aprinse, gata să se ardă reciproc. Asta suntem noi, asa ne-sm putea descrie. Haedes vine spre mine, se apleacă si îmi culege o șuviță de par. Imi vede vânătăile de pe gat si mâini și face ochii mari. Îl văd cum privește prin cameră. Pornește spre dulap si ia o cremă.
- Vino. Te dau eu cu crema! Imi face semn spre pat si înghit în sec. Vreau sa refuz , insa își bagă mâna prin părul meu. Taci si vino! Ma ia de mâna și mă aseaza pe pat! Ma intoarce cu spatele. Imi lasă bretelele maieului în jos și îmi atinge cu vârful degetelor pielea goala. Trag aer adânc în piept, atingerea sa fiind plăcută. La naiba cu antrenamentul tau Diana! În sfârșit îmi spune pe nume. Spus de gura lui, numele meu parcă are o intimitate extremă. Unguentul rece îmi atinge pielea si mii de fiori îmi străbat pielea. Mâna lui îmi masează cu pricepere locurile invinetite. Respirația îmi devine din ce în ce mai rapidă și îmi musc obrazul . De ce mâinile lui îmi dau senzația asta? De ce doar o singură atingere îmi face sângele să o ia la sănătoasa? La naiba Haedes!De ce nu te pot înțelege pe deplin? Strang cearșaful si îmi îndrept spatele.
- Te doare? Cum ai reușit să ajungi asa? Cum te poți rani așa? Durerea din vocea sa imi face inima să tresară. Ma întorc, însă totul parcă a fost doar în mintea mea. Haedes se ridică și pornește spre geam.
- Avem probleme!