Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 66

Acesta este capitolul pe care ți l-am promis. Sper să îți placă! Mulțumesc mult pentru susținere!

Haedes

       Merg apăsat, ușor și sper eu, într-un mod calm. Toată lumea mă privește și nu am nevoie de întreruperi. Intru în casa frăției și îl caut cu privirea pe viermele ăla. Măinile lui jegoase au atins corpul Dianei, CORP PE CARE DOAR EU ÎL POT ATINGE. Pielea ei fină a fost pătată de mirosul stricat și putred al lui Steave și sunt foarte uimit de tupeul lui.. El un gunoi, un depravat și un nimic a îndrăznit să o atingă. Amintirile cu trupul său mi se derulează în cap și ușor ajung la limita calmului de care dau dovadă momentan. Ochii mei îl caută și imediat îl văd la masă cu Lilith și Sofia. Trec prin încăpere și mă abțin cât pot de mult să nu îmi înfig mâna în gâtul său. Să îl sec de sânge, să îi aud gemetele de durere și strigătele de îndurare. M-aș distra de minune împărțindu-i trupul în mod egal pentru a-l da câinilor demonici. Ajung la masa celor trei și ei se ridică.

       -Haedes, scumpule ce te duce aici? Îi fac semn lui Steave să vină spre mine , nebăgând-o pe Lilith în seamă. Acesta se oprește în fața mea, având un zâmbet idiot pe față.

       - Prințe....Nu apucă să termine căci pumnul meu îi pocnește fața pocită. Un picior în burtă, un pumn, încă unul și sângele idiotului umple podeaua. Nimeni, dar-ar dracu, dar nimeni nu pune mâna pe ea. Eu mă abțin să o ating, eu mă forțez să o uit și să o trimit din lumea asta murdară, iar el o atinge cu atâta ușurință. Lovitură după lovitură și gemetele de durere sunt singurele sunete din acea cameră.

        - Tu, corcitiră, nici măcar nu ai voie să o miroși pe angelică, dar mite să o atingi. Stai departe de ea. Îl apuc de cămașa pătată de propriul sânge și îl privesc în ochi. Sper că am fost clar corcitură! Îl trântesc și mă întorc să plec când vocea lui nenorocită mă oprește.

         - Din câte știu, Diana nu are nicio treabă cu tine, prințe. Sau poate are? Ești dispus să aperi un înger idiot? Totuși înțeleg ce ai văzut la ea. Fetița aia este al dracu de interesantă! Îmi strâng pumnii și adrenalina îmi curge prin vene. Normal că este interesantă . Ea cu atingerile sale a reușit să mă amețească, făcându-mă să fac doar lucruri nebunești. Niciodată nu am bătut pe cineva pentru o fată și uitați-mă în situația de față. Sunt gata să-l fac praf pe Steave și nu am nicio remușcare.

        - Scumpule, de ce aperi o înaripată? Nu ai nevoie de ea. Eu sunt aici, sunt a ta și numai a ta! Lilith mă privește cu ochii în lacrimi și fix în cot mă doare de boceala ei. Zâmbesc și îmi întorc privirea spre Steave.

       - Să te lămuresc cu ceva creatură proastă. Merg apăsat spre el și acesta se încordează speriat. Eu fac ce naiba vreau, când vreau și cu cine vreau. Mâna mea îl prinde de maxilar, forțându-l să mă privească. Diana este nobilă și cât timp este aici niciunul nu are dreptul să o atingă. Va pleca în curând, însă până atunci fiecare veți sta în banca voastă. Ăsta este un ordin atât de la mine, cât și de la tata. M-aș bucura să mai încerci ceva Steave. Atunci voi avea mână liberă și îți garantez că tu îți vei dori moartea de unul singur. Îl împing și privesc spre toată mulțimea prezentă.

         -Sper că ați înțeles toți. Dacă cineva nu este de acord, este poftit să facă un pas în față! Mă voi asigura că întelege perfect. Toți au capetele plecate și râd. Așa mă gândeam și eu. Ies pe ușă în timp ce strigătul lui Steave se aude în întreaga clădire. Știți ce este mai dureros decât loviturile fizice? Cele psihice. Acestea pun presiune pe creier, se joacă cu simțurile tale, într-un final distrugându-ți nervii ce controleză membrele. Aceasta este una dintre metodele mele preferate de tortură și practic nu l-am omorât. Doar l-am lăsat fără membre.Râd cu poftă și îmi șterg mâinile cămașă. Nimeni nu îmi ține socoteală la ce fac. Cu siguranță trebuie să merg să fac baie, deoarece sângele ăsta puturos nu se ia așa ușor. Un miros de ciocolată îmi inundă nările și zâmbesc satisfăcut. La dracu, fetița asta are un sânge irezistibil. Pe culoar eram doar noi doi. Aceasta se oprește la vederea mea și privirea sa mă fixează. Înaintez și aceasta tresare, încercând să deschidă ușa de la camera sa. Merg apăsat și o văd cum scapă cheile. Râd și roșeața din obrajii săi devine mai pronunțată. Cum poate fi așa neîndemânatică? Ea care a luptat într-un război cu tirienii ținând în mână o sabie mai mare ca ea. Ajung în dreptul ei și aceasta se întoarce cu fața spre ușă. Mă tratează cu spatele să înțeleg? Nu că m-ar deranja având în vedere priveliștea spre fundul ei obraznic. Dacă tot sunt lângă ea, hai să întregim tacâmul. O întorc cu forță, privirea mea ațintindu-se pe decolteul bluzei. Diana roșește dându-și seama ce fac și eu îi ridic bărbia cu două degete. Aceasta nu se opune și îi citesc tulburarea în ochi. Îi privesc buzele, dorința de a le devora crescând din ce în ce mai mult. Vreau să le mușc. Vreau să o domin, să îi arăt că ea nu îmi poate rezista. Dar pe cine dracu păcălesc? Nici eu nu sunt mai breaz. Privirile ni se întâlnesc și pupilele îi sunt dilatate. A plâns? Încearcă să se elibereze, dar eu nici de-al naibi nu o las . Ca să fiu sincer, mă descurc mai bine cu o Diana nervoasă ,decât cu una plânsă. Tata spunea mereu '' Domină o femeie nervoasă și supune-te uneia triste''. Asta este cheia fericirii. Acum înțeleg ce voia să spună. Vulpoi bătrân. De aia mama este mereu drăguță cu el. Bine, exceptând momentele în care tună și fulgeră. Atunci prefer să plec. Gândurile îmi sunt întrerupte de mișcarea Dianei. O secundă și ușa mi se trântește în nas. Inteligentă metodă de evadare. Profiți de neatenție ăă? Mă spijin cu capul de ușa sa și sper ca totul să fie bine. Vreau ce este mai bine pentru ea. Pentru cea care a reușit să îmi dea peste cap întreaga existență.

Diana

        Inima îmi bate nebunește, mâinile îmi tremura și bărbia îmi pulsează. Trei senzații care se trezesc odată cu prezența lui Haedes. Merg la baie dorind să îmi dau cu apă pe față. Mă privesc în oglindă și două urme roșii îmi atrag atenția. Mă șterg cu degetul și un miros de rugină se răspândește în aer. Sânge! Inima îmi pulsează nebunește și fug spre ușă. Trag de clanță și holul era liniștit. Nici urmă de Haedes. Urmăresc cu privirea întreaga zonă și frica îmi înmoaie picioarele. Ce s-a întâmplat cu el? Era rănit? La naiba Haedes! Zi-mi că ești bine.