Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 3

      Haedes

           Nesuferită! Asta este prima impresie pe care mi-a făcut-o fetița asta.  Gestul ei a fost brusc, deranjându-mi analiza asupra sutienului alb.  Parcă îngerii ar trebui să fie calmi, însă, în ochii prințesei am văzut un val de scântei, gata parcă sa mă ardă de viu.

       Diana

      Stau cu prietenele mele, iar gândul îmi zboară la EL.
      O migrenă îmi face capul să zvâcnească și brusc, o voce abia cunoscută îmi inundă mintea. ''Nesuferită! Asta este prima impresie pe care mi-a făcut-o fetița asta''.  Pe numele Bărbosului, ce este asta? Vocea mi se derulează în cap, în timp ce eu rămân perplexă. Este vocea lui Haedes.
      Privesc în jurul meu și îl vad discutând aprins cu unul dintre nobilii demonici. Cred că băutura asta își face deja efectul. "Gestul ei a fost brusc, deranjându-mi analiza asupra sutienului alb". Din nou, aceeași voce puternică îmi face capul să bubuie, iar pentru a mă liniști, îmi duc mâinile la tâmple. Durerea de cap și nervii treziți de prinț îmi fac picioarele să se miște în direcția lui, sunetul tocurilor auzindu-se în toată sala. Mă apropii ca o vijelie și-l văd cum se întoarce încruntat. O secundă și palma mea face contact cu obrazul lui. Aud un scrâșnit puternic de dinți, iar dacă privirea ar putea ucide, în momentul de față, aș fi 10 metrii sub pământ. Fără a-l lăsa să spună ceva demn de un demon, îl fixez cu privirea și încep: 

           -Nesuferită? Cu tot respectul, prințe, dar nu cred că ești în măsură să mă jignești! Îl privesc sfidătoare și pregătită să-i aplic încă o palmă, indiferent ce ar scoate pe gură, însă gândurile îmi sunt alungate de o smucitură care, îmi face picioarele să se dezechilibreze, corpul meu lovindu-se de un piept încordat.

            -Drăguțo, care-i problema ta? Și pentru ce dracu m-ai plesnit? Haedes mă apucă brutal de braț și se apropie periculos de fața mea, fiind lipsit de orice expresie, în timp ce vocea lui suna ca tunetul unei furtuni de vară. Puternică și aducătoare de dezastre. Vorbește!  Mă crispez când cealaltă mână îmi cuprinde mijlocul, locul începând să ardă. Se apropie fulgerător de urechea mea, iar vocea lui gravă îmi trezește toate instinctele de autoapărare. Mă încordez automat și încerc să scap, însă fără folos. Crede-mă, nici mie nu-mi convine să fiu aici, printre voi, creaturi  idioate,  însă încerc să fiu calm. Fii draguță și dispari ! Creaturi idioate? Cum îndrăznește un demon inferior să spună asta despre poporul meu? Nici nu termin de gândit asta, căci sunt lipită de perete, corpul lui strivindu-l pe al meu. Scap un scâncet și îmi închid ochii. Gardienii din sală își scot armele, iar demonii se încordează. Deși sunt prinsă între perete și corpul demonului, buzele mă ard și, fără să țin cont de faptul că cel din fața mea mă poate frânge cu o singură atingere, vorbesc.

           -   Niciodată să nu îmi mai jignești poporul cu gura ta păcătoasă, demonule! Iar eu, nici în ruptul capului, nu am să primesc ordine de la unul ca tine! Așa că ai face bine să dispari din palatul nostru!  Un pumn se izbește de perete fix lângă capul meu, moment în care mi se taie respirația. Eu și gura mea mare!

        -Gură păcătoasă? Haide Diana, văd cum te uiți la această ''gură'' și crede-mă, privirea te trădează. Ridic capul și respir adânc pentru a mă calma. Sunt pregătită pentru o nouă replică, însă acesta se apropie de buzele mele, vorbind încet, aerul lovindu-se puternic de ele. Apropo, un singur cuvințel din partea ta și o să îți acopăr gura într-un mod foarte interesant!  Înghit în sec și uit tot ce aveam de zis. Aerul cald al buzelor sale parcă le tachinează pe ale mele. Demonul își trece limba peste propriile buze, iar eu, ca o idioată,  urmăresc totul, incapabilă să îmi mut privirea. Îmi simt corpul moale sub privirea sa întunecată, iar într-un moment de rațiune, realizez că mă constrânge.  Îmi închid ochii și îl împing cu puțina putere pe care o mai am.
         -Dă-te de pe mine!  Mă smucesc speriată, reușind să trec pe lângă el, corpul fiindu-mi fără vlagă. Telepatia mă lovește pe neașteptate, exact când îl numesc nemernic, din partea lui auzind același lucru. Mă întorc și îl privesc cât de urât pot, deja sătulă de comportamentul și de puterea lui. 

         -M-ai făcut nemernică?

         -Și tu ai făcut același lucru!  Se încruntă și se apropie nervos, însă Lucifer intervine înainte ca oricare dintre noi să mai spună ceva. 

         -Ce se întâmplă aici? Tună Lucifer, toți întorcându-și privirile spre el, speriați.

          -Calmează-te, Lucifer!  Vorbește tata calm, privindu-mă  nedumerit. Diana, scumpo, ce ați pățit?  

             Îmi mut privirea spre tata și încerc să răspund, însă durerea de cap mă oprește. Haedes mi-o ia înainte și îmi vine să îi arunc cu primul lucru pe care îl găsesc, direct în cap. M-a constrâns și mi-a luat aproape întreaga energie, lăsându-mă neputincioasă.

          - Se pare că avem  o conexiune mintală.  Calmul din vocea lui mă uimește. Acum un minut mai avea puțin și mă ștrangula. 

         - Vreau să faceți o demonstrație. Haedes, gândește-te la ceva, apoi Diana ne va spune.  Amândoi acceptăm și încerc să mă concentrez pe ce gândește. Când gândurile lui mi se fixează clar în conștiință,  îmi vine să intru în pământ de rușine. Simt deja cum obrajii îmi iau foc și mă uit urât la prințul din fața mea. Acesta zâmbește învingător, însă ce nu știe el, este faptul că  nu o să zic exact ce a gândit . O întorc pe toate părțile și în loc de " Mă întreb de când am ajuns, dacă porți doar sutienul pe sub rochie. Pun pariu că da, pentru că rochia îți vine ca o a doua piele, așezându-se perfect pe fund, fără vreo curbură care să îi deranjeze etalarea'' a ieșit...

        -Haedes a spus că sunt foarte frumoasă în seara asta, plus că ar dori să îi împrumut rochia. I se pare interesantă. Toată sala izbucnește în râs, mai puțin Haedes, care mă săgetează nervos.''Ce glumă ștearsă! ''
 ''Stai departe de mine, Haedes''. 

          Acesta ridică o sprânceană și îmi aruncă un zâmbet amuzat. ''Și dacă nu vreau?  Înghit în sec la afirmația lui și aleg să îl ignor. 

     -Se pare că așa este. La felul în care se uitau unul la altul este clar că vorbeau telepatic. Asta, sau sunt nebuni, afirmă Lucifer amuzat. 

       -Nu suntem nebuni!  Spunem amândoi la unison. Ok, asta nu a fost deloc ciudat, nu?
       Se pare că în timpul în care noi ne-am certat, părinții noștri au semnat  contractul. O să fie amuzant. Îngerii și demonii. Ce combinație bună! Nu? Așa spuneam și eu. 
          Plec nervoasă și intru în cameră. Cum poate fi așa o brută? Îmi dezbrac rochia și intru în cadă. Îmi pun gelul meu  de duș cu miros de ciocolată și mă scufund în apa fierbinte. Mintea îmi fuge la întâmplările de azi și pielea mă furnică. Câtă puterea poate avea acel demon de a reușit să mă constrângă? Îmi termin baia și mă bag în pat, încă frustrată de faptul că nu am putut rezista. L-am lăsat sa se joace cu mintea mea. Mi-a luat energia printr-o singură atingere, iar eu doar am stat și l-am privit cum mă îngenunchează. Închid ochii și îmi alung orice gând, lăsând așternuturile mătăsoase să îmi mângâie pielea, iar somnul să mă poarte în lumea viselor.