Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 23

Diana

Deja au trecut 10 minute și am reușit performanța de a nu mă certa cu Joseph. A venit după mine în grădină și nu am putut scăpa de el, așa că am început să discutăm , admirând miile de culori ale trandafirilor. Totul aerul era îmbătat de mirosul florilor, făcând grădina să strălucească și să fie plină de viață . Îl văd pe Joseph cum se apropie de mine și încerc cât pot de mult să-i ignor avansule stupide.

-Diana, dă-mi o șansă te rog! În mână lui apare o lumină și în secundă urmatoare un trandafir de cristal violet. Era minunat. Mi-l întinde , însă eu nu îl iau. Îl pot citi cu ușurință. El nu este o enigmă ca Haedes. Un mister pe care vreau cu ardoare să îl dezleg, dar atunci când sunt aproape, totul se întunecă, trimițându-mă cât ai clipi de la început. Pe când la Joseph, dintr-o singură privire îmi dau seama că este o persoana prefăcută. Arată bine , asta nu neg, însă comportamentul și tupeul nu lasă de dorit!

-Nu Joseph! Îi răspund plictisită și acesta face o grimasă.. Ochii lui erau stranii și goi, spre deosebire de abisul lui Haedes. De fiecare dată când mă atinge sau mă privește , simt cum lumina mea se contopeste cu întunericul lui, simt cum încearcă să mă domine. Și acum îmi amintesc cum corpul lui îl presa pe al meu, cum căldura lui mă îmbrățișa . Cum mă pierdeam în mâinile lui . Acea senzație , acel fior....Sunt o idioată ! El este fructul interzis, iar eu vreau să mușc din el. Ce naiba este în capul meu? Joseph nu este Haedes. Dar de ce îi compar? De ce nu pot să îl uit și să îl urăsc așa cum fac ceilalți îngerii ?

-Diana? Îmi întorc privirea spre Joseph care se uită la mine urât . Cred că nu eram atentă la el...

- Scuze Joseph, mă gandeam ce voi face mâine cu răniții ! Mint cu nerușinare, însă nu pot spune că sunt atrasă de prințul cu inima de gheață . Eu îmi doream un iubit atent, iubitor, însă am dat peste un prinț arogant, cu corpul în flacari, atingeri păcătoase și buze nemernice.

- Scuze Joseph, dar eu trebuie să plec! Mă întorc , însă mâinile lui Joseph mă prind și încep să mă gâdile . Încep să râd , dar inima mi se oprește când îl văd pe Haedes. El ne privea de departe. Ochii îi erau foarte negrii, iar când văd că se uită la mainile lui Joseph, i le îndepărtez . Mă fâstâcesc, stânjenită de această situație și îi fac cunoștință cu Joseph. Haedes doar îl privește arogant. Este foarte nervos. Pot vedea muschii care sunt încordați . Mă uit la el și el mă privește impasibil , înghețându-mi sângele în vene. Văd cum se întoarce și pleacă , un fior rece făcându-mi pielea de găină .

- La revedere Joseph! Plec din grădină și mă îndrept spre camera mea. Am nevoie de ceva care să mă calmeze. Acea privire mi-a dat fiori .. Îl văd pe Eric și merg spre el.

-Bună Eric! Am nevoie să mă calmez. Sunt puțin rigidă! Mă poți ajuta?

- Buna și ție Diana! Cum o mai duci? Îl privesc cât de relaxat este și îmi vine să țip la el.

- Termină cu prostiile și spune-mi cum să mă calmez.. Ori asta, ori mă descarc pe tine. Ai vreo idee? Acesta dă din cap aprobator și mă privește amuzat.

- Ce zici de un sac de box? La această idee îmi apare un zâmbet uriaș și îl văd pe Eric cum face ochii mari..

- Da, da du-mă acolo. Stai să mă schimb. Urc în camera mea, mă schimb și cobor. Merg cu Eric într-o sală mare. Îmi pune mănușile și încep să lovesc sacul de box. Eric îl tine și ușor m-am scufundat în gânduri . Lovesc sacul ca o nebună , nebăgând în seamă durerea. Mâinile mă înțepau, dar nu conta. De ce te joci cu mine? De ce mă distrugi, ca apoi să îți pese?Lovesc sacul cu putere și aud o bușitură. Îmi revin și observ că sacul s-a desprins, iar Eric mă privea speriat, firicele de transpirație curgându-mi pe față. Ok, cred că am exagerat puțin!