Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 11

           Haedes

         Sunt sătul până peste cap, atât de comportamentul Dianei, cât și de animalul ăsta idioată. Înaintez spre pisica aia și imediat bratele îmi sunt prinse de două pantere. Le simt dinții în carne și mă smucesc, arucându-le de pe mine. Mă îndrept spre pantera neagră ,dar picioarele astea nenorocite nu voiau. Tot corpul era paralizat. Cad în genunchi și-mi înjur în barbă neputința. Încerc să mă mișc, dar mai rău fac. Mă simt ca un pește pe uscat. Unul care nu avea altceva de făcut și s-a gândit să se plimbe. Animalul stătea în fața mea și îl privesc nervos. Se pare că au venin în colți. Am trecut eu prin mai rele. O să mă vindec într-o zi. Tot ce trebuie să fac este să-i fac semn lui Eric. Se va ocupa de pisicile astea imediat.

        - Rajaaaa!!! Vocea Dianei umple toată pădurea și mă întorc spre ea. Pe fața ei se citea îngrijorarea și zâmbesc. Deci nu este chiar așa impasibilă. Le aud discuția și fac ochii mari când aud prețul panterei. Da' a naibi chiar vrea să îmi vină de hac.. Din câte știu, sângele angelic este special. Am vrut să il iau, însă ceva m-a oprit. Mă uit spre ea și spun serios.

         -Ești nebună? Nu face asta! O văd cum mă privește, cum în mintea ei se dă o luptă între a mă salva sau nu. . Ochii îi strălucesc și mâinile îi tremură. Doar nu-i nebună să-și dea sângele pentru un demon. O fi înger dar....Pielea mi se face de găina când o aud aprobând. Îi văd expresia feței când Raja își înfige colții în pielea ei. Animalul termină și toate trei pornesc spre adâncul pădurii. O văd pe Diana cum aleargă spre mine, se trântește în genunchi și mă ia de mână .Atingerea sa era caldă și al naibi de plăcută. Atât de mică și totuși foarte liniștitoare. O mișcare a buzelor sale și simt cum durerea dispare încetul ,cu încetul, iar o caldură îmi străbate întreg corpul diminuând rănile. O privesc și ochii săi erau acum roșii. Toată durerea mi-a dispărut, iar pe mâini nu era nicio urmă de rani. O fixez cu privirea exact când roșul făcea loc violetului, privirea redevenind la strălucirea de mai devreme. Ceilalți au rămas muți. Ea m-a vindecat imediat, în ciuda rănilor destul de grave. Așa ceva este imposibil și ăn același timp al naibi de interesant. Sunt întrerupt din gândurile mele de un corp care mă îmbrațișează. Mâinile Dianei erau în jurul taliei mele și era chiar plaăcut. Eu am rămas împietrit, neputând face nimic. Își ridică privirea și pare seioasă.

          -Să nu mai faci asta niciodată! Vorbește pe un ton aspru și își mijește ochii. Ai idee ce s-ar fi întâmplat dacă acest descântec nu mergea? M-aș fi vindecat eu angelico. Mă abțin să-i trântesc această replică , apreciind faptul că a fost îngrijorată. O privesc amuzat și o ciupesc de nas.

   - Dar a mers, nu? Și apropo... Mă apropi ușor de urechea ei.. Dacă mă vei îmbrățișa de fiecare dată când pățesc ceva, voi intra mai des în probleme. Mă retrag și îi zâmbesc, moment în care o văd cum se enervează și strâmbă din nas.

       - Tuuuu.....ahh...Se ridică nervoasă și      pleacă spre ceilalți. Mă ridic și îmi notez mintal să mă revanșez mai târziu. Interesantă persoană mai ești Diana.

       Diana

         Mă ridic de lângă el plină de nervi. . Cum poate spune așa ceva? Mi-am făcut atâtea griji pentru el...și ..stai așa....griji pentru el..? Cum ....? Da, o iau razna. Nu știu ce s-a întâmplat mai devreme. Acest descântec oprea înaintarea  otrăvii, însă, se pare că l-am vindecat.  Am simțit o căldură plăcută și mi-am dorit ca totul să fie bine..Mă  îndrept spre prietenele mele care mă priveau serioase. 

          -Daca vreți să mă întrebați ce s-a întâmplat, nu știu nici eu!  Eu am spus descântecul învățat de la mama. Sofia, îl știi și tu foarte bine.

         -Diana se pare că și tu ești vindecătoare, însă ciudată este  rapiditatea cu care s-au vindecat rănile.  În vocea Sofiei se citea  uimirea.Cum am reușit eu să îi vindec rănile lui Haedes?  

       -Mai este un lucru Sofia!  O voce  deja foarte bine-cunoscută îmi atrage atenția. Se pare că acum se simte bine.

        -Diana, în  momentul în care m-ai vindecat, ochii tăi au devenit roșii.  Poftim? Ochii mei ? De parcă nu era de ajuns că erau violeți..acum se schimbă și în roșu. Vreți cumva să fiți diferiți? Veniți la mine, am eu de toate și pentru toate.  

      -În fine, vom rezolva asta când ne întoarcem. Să mergem la cascadă. Deja mă săturasem de privirile lor ciudate. Eric a venit lângă mine și m-a apucat de nas.

      - Bravo micuțo! Știam eu că zace ceva în tine.  ''Micuță''?! Eu? Nu cred . Mă încordez și îi dau un pumn în stomac, lovitură  ce l-a făcut să icnescă.

      - Dacă o singură dată îmi mai spui ''micuță'', o să regreți. Îl privesc amenințător și în fața lui arăt ca o'' veveriță nervoasă-H''.  Gândurile prințului mi se derulează clar și inspir exasperată. Serios Haedes?  Veveriță nervoasă? Ce matur! Acesta îmi zâmbește amuzat și simt că iau foc.     ornim spre cascadă și  cu cât ne apropiam mai mult , susurul acesteia  umplea liniștea pădurii. . Când am ajuns, i-am privit pe cei trei și le-am citit uimirea de pe chip. Cascada este minunată,  fiind împarțită de copacii care creșteau pe culmile munților. Peisajul îți lua respirația. Totul era colorat și plin de viață.  Buna dispoziție îmi este distrusă de  cei trei  care îmi zâmbesc drăcește. Nemernici vor să facă ceva! 

           -Diana, hai să urcăm  până la locul din care curge cascada. Vocea lui Haedes era una inocenta, dar în ochii săi se putea citi șiretenia. Vrea să facăceva. Încerc să îi intru în minte, însă are barierele ridicate. Da, este clar. Face ceva. 

          - Bine, hai să urcăm!  Ia să văd ce joc nebun vreți să creați demonilor. Urcăm încet pe poteca ce duce în vârf și văd că totul este liniștit. Prea liniștit...Doamne, statul cu cei trei demoni o să mă facă paranoică. 

         - Haedes, stai departe de apă. Știi că nouă ne face rău. Îl văd pe Eric cum se încruntă la Haedes și acesta dă din cap aprobator.