Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 5

Haedes

        Râd și merg spre șifonier când o bătaie în ușă îmi atrage atenția.

       - Stăpâne Haedes, tatăl dumneavoastră dorește să vă vadă!
 

     - Vin imediat! Fac un duș rece, mă îmbrac și cobor. Tata stă liniștit pe canapea și își savurează cafeaua.

        - De ce ai vrut să mă vezi? Acesta își ridică privirea și îmi face semn să iau loc. Mă așez și cer o cafea.

        -Haedes, tu, în calitate de general al armatei, vreau să mergi în tărâmul angelic și să discuți unele detalii legate de aceast pact. Te trimit pe tine fiindcă eu nu pot merge. Am o treabă importantă! Prin'' o treabă importantă'' se referă mereu la tortură. Tatăl meu este cel mai crud temnicer și poate obține orice răspuns, de la orice creatură. Nimeni nu i-a rezistat și nici nu o poate face. În fine, el o face mai mult pentru distracție. Mm, pot spune acest lucru și despre mine.

        - Nu poate merge altcineva?  Îmi încerc norocul, deși știu deja răspunsul.

       - Nu! O să pleci de dimineață la 08:00. În fusul orar angelic ar trebui să fie 09:00.  Și vine așteptatul "nu", exact cum credeam. Nu știu ce mă enervează mai tare, ora matinală sau răspunsul sec și fără chef al tatălui meu.La 08:00? Ce mama mă-sii o să fac la ora aia acolo? Oricât de mult aș vrea să nu merg, trebuie.

- Apropo, ce părere ai despre fiica lui Gabriel? Îl privesc amuzat.
- Interesantă și vulcanică.
- Am rămas putin uimit la vederea ei. Cu siguranță o moștenește pe Caila. Fii cu ochii pe ea! Nici nu îți trece prin cap cât voi sta eu cu ochii pe ea.

Diana

Ziua a trecut repede și, din fericire, nu am mai avut nici un vizitator mintal. Ajung acasă în jurul orei 4 și în sfârșit mă pot relaxa și eu.
Îmi aleg o carte din bibliotecă și mă așez în patul moale. Ahh, cel mai bun prieten!
Încerc să citesc, însă mintea îmi zboară la altceva...la EL. Mă uit la ceas și văd că este 22:30. Chiar dacă mintea mea urlă să nu îndrăznesc să fac asta, eu sunt curioasă să văd ce face Haedes.
Mă concentrez, iar în câteva secunde sunt în mintea lui. Aproape că țip când în fața mea apare o fată , îmbrăcată doar în lenjerie intimă. O lenjerie neagră, din dantelă, care îi acoperă ce se mai putea din corpul de viespe. Părul ei castaniu curgea în valuri pe canapeaua neagră. Aceasta îi zâmbește lui Haedes, iar cu degetul arătător îi face semn să se apropie.
Mâinile lui încep să străbată tot corpul fetei, aceasta implorând mai mult. Ajunge la sâni și începe să îi maseze, în timp ce o sărută pe gat. Gemetele fetei se aud în toată camera și corpul ei se cutremura sub atingerea pricepută a prințului.

- Ți-a trecut supărarea? Vocea groasă și privirea întunecată o fac pe fata captivă sub trupul său să dea aprobator din cap. "Atunci arată-mi" Două cuvinte și gura prințului este atacată de cea a fetei, camera cutremurându-se. Semnele negre ale prințului pulsează , iar ochii săi devin roșii. Haedes mârâie gutural și începe să ii sărute gâtul, umerii și sânii, în t colții acestuia lăsând linii roșiatice pe pielea albă a demoniței. Duc mâna la gura și respir din ce în ce mai repede. Sunt niște monștrii! Sângele fetei curgea pe canapeaua maronie, în timp ce gemetele sale acopereau întreaga camera. Mâinile fetei umblă pe corpul încă îmbrăcat al prințului, iar dintr-o mișcare, nasturii cămășii se rup. Respirația mi se întrerupe și fac ochii mari la semnele pictate pe trupul său. Tot ce încercăm să descifrez privindu-i doar mâinile, acum se leagă ca într-un Cântec Interzis. Un cântec care te îndeamnă să-l fredonezi, deși este fatal. Negrul se prelinge pe pielea sa albă, formând runele demonice, încă necunoscute mie. În momentul în care mâna fetei coboară spre pantaloni, mă panichez. ''Nici să nu îndrăznești să îți dai jos boxerii cât timp eu sunt aici". Să vedem dacă îți convine sa guști din același medicament, prințe. Nu pot să ies, Haedes.'' Totul se oprește brusc și în minte îi apar tot felul de înjurături.

- S-a întâmplat ceva iubire? Vocea doritoare a fetei sparge liniștea și începe să îmi pară rău pentru ce am făcut.

- Nu este nimic Lilith, doar că vreau să pleci. Mi-a pierit cheful. Haedes începe să se îmbrace, după care îi aruncă și fetei hainele.

-Dar, iubitule, mă lași așa? Iubită? Nu îmi vine sa cred ce am făcut. Ei doi sunt împreună și eu le-am stricat momentul. Măcar eu cu Aron nu aveam nimic.

- Pleacă! Vocea răstită a lui Haedes a făcut-o pe pe fată să încremenească și pe mine să înghit în sec. Cât de repede a putut, aceasta și-a luat hainele și a fugit. Cum să vorbească asa cu ea? Este iubita lui. Mă enervez pe comportamentul revoltător al prințului și dacă aș fi lângă el, clar l-aș plesni. Bine, sunt și eu puțin vinovată, dar asta este altceva.
Haedes merge spre pat și se așază liniștit ca și cum nu s-a întâmplat nimic, scoțându-și o țigară. ''Ce mama mă-sii cauți tu în mintea mea?(H)'' ''Vocabularul tău este din ce în ce mai interesant, prințe. Mă uimești într-un mod neplăcut". "Da, da! Dacă ai terminat cu lecțiile din Cartea Serafimilor, explică-mi ce vrei sa spui prin blocat în mintea mea?(H)''. '' Păi să vezi....'(D)''...''Zi! ''Nici să nu îndrăznești să te restesti la mine. Te-am făcut să guști din același medicament. Ia spune-mi, este amar sau dulce? (D)'' Un râs puternic îmi răsună în minte, iar buzele mi se usucă. O sa fie dulce. Dulce ca mierea, Diana. Acesta se ridică și merge în fața unei oglinzi. Își fixează privirea întunecată în aceasta și pentru o secundă am putut vedea o flacără în ochii săi. Inima îmi bate puternic, gata să iasă din piept, iar următoarea lui replică îmi face corpul să se infioare de spaimă. Să înceapă jocul Diana''-H . Nu mai pot să spun nimic, căci sunt trimisă în mintea mea. Generalul armatei demonice. Cruzimea și puterea cu care a supus o armată de tirieni este cunoscută de fiecare ființă din acest ținut. Focul său demonic, focul ce își poate constrânge sau distruge adversarul. Privirea aceea întunecată m-a purtat pe un drum al pierzaniei, pe un drum de foc, unul în care tălpile mele suferă continuu ca într-un coșmar. Îmi trec o mână prin păr și închid ochii.
Respir ușor și inima mea încă nu vrea să se liniștească. Sunt îngrozită de starea pe care acesta ți-o aduce doar privindu-te.
Mâine trebuie să mă relaxez. O să citesc o carte bună și o sa stau în patul meu cald toată ziua. Nimeni și nimic nu o să îmi strice ziua.