Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 70

               

       Diana 

        Nu reușesc să obțin niciun răspuns. Mă străduiesc să îi caut mintea, însă totul este în zadar. Îmi trec agitată o mână prin păr și simt cum scânteile îmi dansează pe braț. Dacă afurisitul a făcut-o intenționat, doar pentru a mă opri să ajung la competiție, o sa regrete.
        - Ce doamne iartă-mă se întâmplă, Odir?  Inima îmi bate puternic și palmele îmi transpiră. Nu! El nu ar fi făcut așa ceva. Îl cunosc destul de bine și știu că promisiunea îi este sfântă. Nu s-ar coborî la un asemenea nivel. Ceva este în neregulă.
       Mă întorc și pornesc spre palat.
         - Tata, s-a întâmplat ceva! Un miros straniu învăluie palatul și îmi întorc privirea spre grădină, moment în care inima se oprește din bătut. Haedes, cu sabia demonică în mână, ucide îngerii unul câte unul. Incapabilă să mă mișc, privesc șocată imaginea nebunească din fața mea. Zâmbetul său sinistru îmi face pielea de găină, iar când privirile ni se întâlnesc, îi citesc setea de a ucide.  Îmi ținea seamănul de aripi și dintr-o mișcare, acela se izbește de pământ răpus.
       - Haedes! Ce naiba faci? Alerg spre el confuză și inima refuză să creadă ce se întâmplă. Îi cuprind mijlocul și îl strâng, sperând ca totul să fie un coșmar nenorocit. Spre cu fiecare secundă care trece ca el să dispară și în schimb să îi văd zâmbetul. Haedes se întoarce și privirea lui mă paralizează. Mă apucă de gât și mă ridică de la pământ. Strânsoarea îi devine din ce mai puternică și în ochi nu îi citesc decât ură.  Îmi așez mâna peste a sa și încerc să trag aer în plămâni. Mă chinui să slăbesc strânsoarea, însă este imposibil. Ce se întâmplă cu el?
        - Haedes, te rog... Încetează! De ce faci asta? Îi caut disperată mintea, ii caut căldura din privire, blândețea din atingere, însă totul este rece. Totul este întunecat și glaciar.
        - Foc! Glasul fratelui meu străbate aerul și o săgeată îl face pe Haedes să mă elibereze. Cad la pământ și îmi duc mâinile la gat. Sunt luată pe sus și capul îmi bubuie. Presiunea pusă de Haedes a fost prea mare, iar eu nu am avut curajul să ripostez.
         - Diana, ești bine? Sofia mă privește îngrijorată, însă eu sunt concentrată doar pe el. Cum totul este înconjurat de aura sa întunecată. Cum totul se ofilește sub presiunea puterii sale.
        - Pregătiți-vă pentru al doilea atac. Strângeți armata. Trebuie să îl doborâm! Ascult speriată ordinele fratelui meu și mă ridic ca arsă.
         - Nu puteți face asta! Este Haedes! Nu îl răniți! Frățioare..!
         - Du-te în spate și taci, Diana! Nu pot ierta ce ți-a făcut.
        - Ascultă-mă, Odir! Ceva nu este bine! El nu mi-ar face niciodată așa ceva! Știu asta. El..
         - Du-te în spate. Acum! Tonul restit mă face să tresar și mă încruntat.
        - Nu! El nu ar face asta. Nu o să vă las să.... Odir face un semn în aer și mă prăbușesc. Puterea sa mă paralizează și corpul îmi devine greu.
        - Ia-o de aici, Sofia! Sunt ridicată și dusă spre camera mea. Haedes, la naiba.
 
       Haedes
 
       Azi va avea loc afurisitul ăla de festival. O să o înving pe Diana și o  voi obliga să părăsească tărâmul demonic. Eu mă voi ocupa de micuța înaripată și odată ce căpitanul pierde, întreaga echipa este descalificată.
        Lovesc manechinul și mă străduiesc să elimin senzația neplăcută pe care o am. Zilele trecute mi-am ocupat mintea, însă azi, când afurisita trebuie să sosească, îmi dă peste cap tot calmul.
         - Stăpâne, prințesa Diana este aici. Întorc capul și zâmbesc. Deci micuța a venit.
         - Vin imediat. Iau o gură de apă și  mușchii mi se încordează. Senzația bizară de mai devreme revine și respir adânc.
        - Stăpâne, ceva însă este în neregulă. Veniți repede sau armata va trage în ea. Fac ochii mari și arunc sticla din mână.
        - Poftim? Ies pe ușă și scrâjnesc din dinți nervos. Cine dracu ar îndrăzni să tragă în ea? Ies în curtea palatului și o lumina violet îmi atrage atenția. Sabia ei lovea pe oricine îi ieșea în calea, neavând pic de milă . Strâng pumnii și fac ochii mari de uimire. Ce naiba face?
        - Diana! Lasă sabia jos! Chiar acum! Aceasta era  înconjurată de armata demonică, toți având armele îndreptate spre ea. Voi, lăsați chiar acum armele jos. Nimeni nu o tragă în ea! Mă restesc și soldații fac un pas înapoi. Înaintez spre ea și aura sa devine din ce în ce mai violentă. Încearcă să mă tina departe? Ce mama dracu se întâmplă cu ea?