Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 67

ArtinAlexa Mulțumesc mult pentru susținere! :*

Cu 13 ani în urmă

*Palatul angelic

Gabriel

          - Scumpo, trupele au fost strânse! Trebuie să plecăm. Privesc la femeia din fața mea și inima îmi bate nebunește. Privirea de un verde intimidant și semnele zânelor Fae o făceau pe soția mea una dintre cele mai puternice femei din tărâm. Aceasta zâmbește la fetița noastră, care acum se joacă în parul argintiu al mamei sale. Imaginea lor este tot ce mi-am putut dori vreodată. Pentru ele voi lupta, pentru ele voi conduce și pentru ea, pentru femeia care mi-a răstălmăcit toate simțurile cu prezența sa, voi face lumea asta un loc sigur. Cu siguranță s-ar enerva dacă ar auzi că încerc să fac asta singur. Vă spun cu mâna pe inimă ca nu există o persoană mai încăpățânată.

         - Sunt pregătită, dragule! Pe armura purtată de ea era cusut semnul angelic. În mână avea sabia Emfer, sabie dată de strămoșii săi și cu care a reușit să supună un batalion de tirieni. O lasă pe Diana jos și o sărută pe frunte.

        -Mami se va întoarce repede scumpo! Să fii cuminte, da? Du-te la fratele tău în cameră. Fetița de doar 5 ani încuvințează și fuge spre dădaca ei. Lucifer este pregătit? Astăzi o să șterg de pe fața pământului orice urmă de tirian! Războinca mea pornește nervoasă spre poarta castelului, însă o prind de mână amuzat. O răsucesc și îmi lipesc buzele de ale sale. Un oftat adânc din partea ei și simt că mă îndrăgostesc de ea pentru a mia oară. La cei 27 de ani mă simt mai ceva ca un adolescent la pubertate în preajma sa. Își încolacește brațele în jurul gâtului meu, ridicându-se pe vârfuri. Este o războinică cam pitică. Dar să nu-i spuneți asta vreodată.. Zâmbesc, iar dintr-o dată, o durere usturătoare mă face să mă încrunt. Nu deveni îngâmfat dragule! Să mergem! Avem un tărâm de salvat! O iau de mână și împreună pornim spre armata strânsă în afara castelului. Azi voi lupta pentru popor, pentru soția și pentru viitorul nostru.

- Împreună mereu! O strâng de mână și ea îmi zâmbește.

-Este inevitabil! Este al doilea jurământ din viața noastră și nimeni și nimic nu mă va opri din a-l îndeplini. Au trecut secole de când demonii și îngerii nu au mai lucrat împreună . Asta se întâmplă când în ambele tărâmuri sunt situații critice. Porțile Iadului se deschid și armata lui Lucifer înaintează, pașii lor cutremurând pământul. Cu zâmbetul său specific, moștenitorul tărâmului demonic își scoate sabia, privind spre noi.

Caila

Deja sunt sătulă până peste cap de Lucifer și de zâmbetul lui stupid. Ne cunoaștem de mici și nu există lucru care să mă enerveze mai tare decât privirea lui și zâmbetul atotștiutor.

-Lucifer, hai să trecem peste discursul tău! Tirienii sunt aproape și trebuie să ne pregătim!

- Insuportabilă ca de obicei! Serios Gabriel, ori nu o satisfaci cum trebuie? Cred că își bate joc de mine.

-Lucifer, suntem pe punctul de a începe un război. Vocea soțului meu era una nervoasă, iar înainte de a asista la o lupta între cei doi , preiau inițiativă.

-La comanda mea! Sunetul vocii mele răsună puternic, peste tot lăsându-se o liniște mormântală. Armata își ia poziția de drept și îi privesc pe cei care și-au părăsit familiile pentru binele tărâmului. Tirienii au devenit o problemă gravă pentru noi și ca să fiu sinceră cu voi, m-am săturat de îndrăzneala cu care ne pătează teritoriul. Așa că astăzi trebuie să învingem! Facem asta pentru poporul nostru, pentru copiii care ne așteaptă acasă cu zâmbetul pe buze. Fiți alături de mine, deveniți scutul meu, iar eu voi fi sabia vostră. Arătati-mi că vă iubiți casele și familia. Luptati pentru ele! Un cor de urale stăbate întregul spațiu și zâmbesc satisfăcută de motivația soldaților.