Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 42

Diana

'Domnisoara locul 2?' El tocmai mi-a spus asa? Nu imi vin sa cred ca a reusit sa ma intreaca. Chiar daca nu am mai zburat, nu suport sa fiu invinsa si umilita in halul asta. Insa, o sa ii arat eu lui. I-auzi, locul 2.

-Haide boboaco, ai pierdut ,asa ca sa te aud! Haedes ma priveste cu un zambet idiot pe chip si am in minte 1000 de moduri prin care as putea sa il sterg . Il privesc, mai bine zis il sfredelesc cu privirea, insa nu are nici o urma de ezitare. Caracterul lui este bine format, stie extrem de bine sa isi ascunda sentimentele, sa foloseasca acea fata arogana si intimidanta. Insa, ce nu stie el este faptul ca sunt obisnuita cu asemea priviri. Sunt imuna la asta, insa intensitatea ochilor săi , si dupa atatea incidente, ma face sa ma topesc, distrugandu-mi orice zid.. Imi dreg glasul si sunt pregatita pentru ce va urma. Trebuie sa spun ceva frumos. Nu stiu de ce, insa inima mea a inceput sa bata nebuneste. Ce sa spun? As putea sa spun despre atingerile lui blande, a caror amintire ma tortureaza si in lipsa lui, de buzele lui pline, , calde, insa cu o pofta nebuna de a devora, de a-ti lua ratiunea, lasandu-te prada atingerilor sale.

-Printul Haedes, este...........ce naiba sa zic? Fata mi-se face rosie si nu pot sa gandesc.'' Diana, ce ar fi sa spui ce gandeai mai devreme?(H)'' Vocea lui Haedes mi se deruleaza in minte si il privesc cu ochii mari. A auzit ce am gandit...a...gura mi se usuca si vreau sa dispar. Ma fac rosie la fata si incep sa blestem reactiile pe care el le obtine din partea mea. Sa ma urasc pe mine deoarce am cazut prada vorbelor sale, atingerilor sale pacatoase. Ii privesc pe cei prezenti si imi vine sa lesin de rusine.A facut asta intentionat. Vrea sa ma tortureze sa vada cum nervii mei sunt întinși la maxim. Respir adanc si il privesc pe profesor.

-Printul Haedes este un strain, pe care inca nu l-am cunoscut, insa pot spune ca are un zambet stupid, ce vine intr-un contrast minunat cu ochii sai negri si patrunzatori, ochi in care te poti pierde usor. IEEEEEESSSS. Poftim Haedes. Il privesc si vad ca are o incruntatura de toata frumusetea. Ii zambesc dulce si el vine spre mine, pasul lui fiind apasat, din cauza nervilor. Aaaaa, deci te-am enervat aaa?

-Trebuia sa spui ceva frumos! Ce dracu a fost aia? Vocea restita a lui Haedes ma face sa fac un pas in spate. Ridic privirea si o sustin pe a lui.

- Cred ca nu ai auzit partea cu ochii , MAJESTATE! Vorbesc calm, iar ultimul cuvant il spun mai mult printre dinti. Are tupeu sa imi spuna mie ceva? Ma priveste amenintator si mai fac un pas in spate. Trag aer in piept si continui. Cred ca am spus destule, asa ca nu trebuie sa ma desconsiderati! Incruntatura lui devine mult mai adanca , insa in momentul urmator il vad ca zambeste. Ce naiba? Isi ridica privirea, iar in ochii lui pot jura ca am vazut o flacara.

-Foarte bine, printesa Diana! Se intoarce cu spatele si se masează in formatie. Eric si Cristian ma privesc ingrijorati. Ce naiba tocmai s-a intamplat? Ma uit la Haedes si vad o aura demonica, insa el imi zambea. Ori este nebun, ori incearca sa ma sperie. Si a doua varianta i-a reusit de minune. Ma priveste straniu si inima incepe sa imi bata cu putere. Ce naiba? Sangele imi circula din ce in ce mai repede si gura mi se usuca. Intorc capul si merg sa imi iau o cafea de la aparat , insa ii simt privirea arzandu-ma. Scot o bacnota, o bag in automat si apas pe butonul pentru cafea cu lapte. Pun zahar deoarece privirea lui mi-a lasat un gust amar. Iau cafeaua si imi este frica sa intorc capul spre el, imi este frica ca nu cumva sa fie langa mine. Ma uit la el cu coada ochiului si il observ cum vorbeste cu o fata roscata. Profesorul a plecat si noi am ramas pe teren. Roscata il mangaie pe Haedes, il atinge, i se aseaza in brate, insa el se uita la mine.Ce vrea sa faca? Deja ma sperie si inghit nodul din gat. Aura lui demonica se imprastie, formand o perdea neagra. Roscata se aprope de buzele lui si raman muta. Haedes isi intorce capul nelasand-o sa il sarute. Respir usurata, insa nu inteleg de ce. Ar fi trebuit sa il uit, sa nu ma mai intereseze. Asa mi-am propus. Insa nu pot! Cand mana roscatei se misca pe abdomenul lui, strang mai tare paharul de cafea in mana. Câteva picături fierbinți îmi cad me mâna, însă se evaporă imediat. Clar ardeam, clar îmi auzeam propriul foc mocnind. Incerc sa intorc privirea insa nu pot. O urmaresc pe roscata aceea cum se hlizeste la Haedes. Il atinge pe fata..respir...il saruta pe gat..respir a doua oara..... ii atinge tatuajele....respira a treia oara....el o ia in brate, o apropie....iar ea , ii da usor cu limba la coltul guri, dupa care coboara usor pe gat...iar eu..am incetat sa mai respir!