Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 2

Diana

         Exact în momentul în care îmi termin toaleta, aud un ciocănit .

               -Intră! Pe ușă apar cele două prietene ale mele și fac ochii mari spre  angelicele din fața mea. Melisa poartă o rochie crem, până la genunchi, cu mâneci din dantelă. Părul îi curge în valuri peste umerii goi, făcând-o să arate fascinant. Sofia, în rochia ei de un albastru-pal, etalând un coc perfect aranjat, emană seriozitate. Amândouă arată minunat, iar contrastul dintre culoarea ochilor și cea a rochiilor este extraordinar. 

             -Haide Diana. Ești gata?  Mă întreabă Melisa entuziasmată.

           - Nu mai fi așa agitată, Melisa! Urăsc gândul că acei demoni umblă prin castelul nostru. Stați departe de ei!  Sofia a fost mereu scărbită când vine vorba despre demoni. Nu îi suportă și sper, din tot sufletul, să fie calmă. Nu vrem o explozie neașteptată. 

        -Poate sunt ei răi, dar arată ''delicios''. Eu și Sofia întoarcem capul imediat spre ea și nu ne vine să credem ce tocmai a spus. Ea își muscă buza de jos și ne privește cu o față nevinovată. Chiar dacă este înger, Melisa ar pune mâna pe orice reprezentant al rasei masculine care arată bine. Oricum este irezistibilă și orice băiat ar privi-o, poate chiar și un demon.

         -Doamne, Melisa! Sunt demoni! Te vor jumuli cu prima ocazie! Încetează și stai departe de ei! Între noi și demonici a fost mereu o rivalitate, așa că nu putem avea încredere în niciunul. Corpul îmi este încordat și simt mici furnicături pe piele. Asta este de rău! 
       Le  fac semn să încheie și pornim spre sala tronului, unde toți nobilii angelici sunt prezenți.
       Îl văd pe tata în sală, discutând cu cei din consiliu, iar în momentul în care ajung lângă ceilalți, un tunet face toată sala să amuțească. Ușa castelului se deschide, pe ea intrând Lucifer, cu demonii lui. Lucifer, cel mai frumos înger al Raiului, este în fața noastră. Rămân uimită de culoarea albastră a ochilor săi, o culoare rece, care emană putere, cruzime și ură, contrară albastrului blând al tatălui meu.
        O scurtă privire spre dreapta lui și titlul îi este luat de băiatul care îl însoțește. Corp dezvoltat,  umerii largi și... Dumnezeule, cum rezistă sacoul acela pe el? Acesta se mulează perfect pe mâinile lungi, venindu-i extraordinar, iar mișcările relaxate pe care le face, dovedesc  siguranța pe care o are. Linii negre sunt pictate pe degetele sale, formând diferite semne sacre, pe care nu le cunoșteam. Îmi continui analiza până la maxilarul bărbătesc și buzele pline. Acestea formează o linie dreaptă, semn că nu-i deloc încântat. Pielea îi este  perfectă, iar părul său brunet este răvășit. Privirea lui pică pe mine, moment în care îngheț. Ochii săi sunt întunecați. Atât de negrii încât lumina nici nu îndrăznește să-i păteze. Mă privește atent, calm și impasibil. Tresar și realizez că mă holbez ca o idioată. Melisa a avut perfectă dreptate în legătură cu înfățișarea lor. Îmi întorc privirea ca arsă, obrajii deja colorându-se. Timiditatea își face prezența într-un mod vijelios și încerc, pe cât posibil, să mă gândesc la orice altceva în afară de modul în care, CHIAR ACUM, mă privește acel demon! Îi simt privirea arzându-mi corpul  și încep să mă simt incomod. Îmi vine să urlu din cauza intesității cu care mă studiază și, ca o lașă, mă pitesc după prietena mea.

       Haedes

         Intru în palatul angelic și îmi trebuie vreo 5 secunde pentru a mă acomoda cu lumina puternică. Tatal meu a ales să își facă o intrare interesantă, însă prea melodramatică pentru mine.
         Pășesc  spre mijlocul sălii și privesc în jur. Totul este alb, o non-culoare opusă negrului nostru. Încă un lucru care ne diferențiază și, la naiba, sunt ciudați cu parul lor blond și cu ochii ăia albaștrii.
       Privesc prin sală neinteresat, când mă opresc într-o privire violet.
       Hopa! O fetiță cu privirea liliachie.  Observ că și ea mă studiază, pe față citindu-i-se uimirea. Cobor privirea spre buzele ei mici și pline. Rămân serios și  îmi continui analiza, fără pic de rușine. Observ părul șaten cu nuanțe de blond și rochia albă care se mulează perfect pe corpul ei. Formele îi erau frumos conturate și, al naibii să fiu, dacă nu mă stârnea acest aer inocent al ei.
        Nici bine nu termin de studiat imaginea atrăgătoare din fața mea, căci tatăl meu mă întrerupe, făcându-mi semn să pornesc spre Gabriel.

              -Bine ai venit, Lucifer! Bine ați venit, de fapt!  Spune Gabriel către toată mulțimea nobililor demonici.

              -Bine te-am găsit, Gabriel. Tata răspunde, iar tensiunea din sală începe să se intensifice.

Diana

               Cei trei discută despre semnarea contractului și aștept cu nerăbdare să termine, pentru a pleca cât mai departe de privirea demonică simțită mai devreme. Prezența sa îmi dă fiori!

                -Gabriel, unde este fiica ta?  Nu se poate! Hai tată, nu mă chema, te rog!

                - Diana, scumpa mea, vino aici!  Înghit în sec și dau aprobator din cap. Încerc să îmi urnesc picioarele, iar când ridic capul, văd cei doi ochi negrii, fixându-mă. Oo, perfect! Mă apropi de cei trei, cu privirea tuturor asupra mea. Ajung în dreptul tatălui meu, admirându-mi pantofii pentru a mia oară.

              - Ea este fiica mea, Diana. Draga mea, el este Lucifer, iar acest tânăr este fiul său, Haedes. Un singur detaliu despre el și mă trece un fior pe șira spinării. Numele său este același cu cel al generalului armatei demonice. Cel despre care am auzit că....Doamne! Haedes face un pas spre mine și îmi strâng pumnii. Îmi ridic privirea și abia reușesc să leg două cuvinte.

             -Încântată să vă cunosc, domnule Lucifer, prințe Haedes! Le zâmbesc și îmi las privirea în pământ. Îi simt privirea cum mă studiază și îmi îndrept spatele, rezistând impulsului de a pleca.

           -Plăcerea este de partea noastră, printesă Diana. Permite-mi să îți spun că ești foarte frumoasă! Glasul lui Lucifer este calm. Vine spre mine, îmi ia mâna și o săruta. Are buzele calde și tresar la atingerea acestora. După ce se retrage este urmat de fiul său. Înălțimea sa o depășește mult pe a mea, chiar și cu tocurile de 12 cm. Cât oare să aibă? 1,95? Îmi ridic privirea și rămân blocată în ochii săi. Fiind atât de aproape, corpul lui îl acoperă pe al meu. Nu știu dacă sunt nebună, însă pot simți o căldură plăcută, ca și cum corpul său ar fi o flacără vie. Îmi atinge ușor mâna și tresar. O ridică, iar cu o senzualitate inumană, o sărută. Dacă tatăl lui avea buzele calde, ale lui ard. Un val de căldură îmi cuprinde întreg corpul, inima începând să pompeze sângele mai repede. Îl văd pe Haedes zâmbindu-mi, conștient de reacțiile mele.

            -Încântat de cunoștința, Diana. Arăți minunat! Privirea lui stăruie pe decolteul rochiei, amintindu-mi faptul că este demon.'' Plăceri carnale și sălbatice''. Așa mi-a descris Sofia relația dintre demoni.

           -Plăcerea este de partea mea, Haedes. Îmi concentrez toată atenția spre demonul ce îmi ține mâna mult prea strâns și, fără a-i da timp de reacție, mă retrag brusc, locul zâmbetului fiind luat de o încruntătură. Prietenele mele zâmbesc amuzate de situația prezentă și deja îmi imaginez glumele făcute pe seama mea.  Instinctul de autoconservare se trezește, trimițându-mi semnale de alarmă cu privire la puterea și pericolul celui care, acum, mă privește într-un mod impasibil.
        Tata și Lucifer merg împreună în birou pentru a încheia contractul,  iar eu pornesc spre prietenele mele. Vreau să plec, însă încheietura îmi este prinsă brutal. Un iz de mosc îmi inundă nările și tresar speriată. Aștept să facă ceva, însă nu se întâmplă nimic. Simt cum mâna sa își face loc prin parul meu și mii de fiori îmi străbat pielea. Îmi țin respirația, neputând scoate o vorbă, însă, în nici două secunde, presiunea dispare, odată cu parfumul de mosc.
       Mă uit în spate și îl văd pe Haedes, stând lângă doi demoni. Acesta își întoarce privirea spre mine și îmi zâmbește, ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Cu siguranță el a fost. L-a dat de gol căldura mâinii și parfumul care încă este prezent în aer. Îmi strâng pumnii și pornesc spre prietenele mele, încercând să-mi calmez bătăile inimii.
       Ajunsă lângă ele, aud vorbindu-se doar despre el. Haedes în sus, Haedes în jos. Așa că îmi dau ochii peste cap, savurându-mi băutura.