Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 15

                                             danaduca1.  Mulțumesc mult draga mea!****

                       
         Diana

     Fug cât mă țin picioarele.  În sala tronului, tatăl meu stătea de vorba cu membrii consiliului.

            - Tată, palatul lui Lucifer este atacat de tirieni.  Generalul Haedes mi-a cerut întăriri. Hai tată, strânge armata. 

           -Gabriel, nu ar fi mai bine dacă i-am lăsa să se distrugă reciproc? Am lovi doi iepuri dintr-o lovitură. Îl privesc pe unul dintre consuli și mă enervez imediat. Cum îndrăznește? Avem pace și trebuie să îi ajutăm. Îl privesc și acesta înghite în sec.

         -Cine te crezi tu să spui asta? Avem pace cu demonii și îi vom ajuta.  Toți mă priveau uimiți și eu mă întorc spre tata.

        - Bine scumpo. Liniștește-te! Tata îl chemă pe Magnus, căpitanul armatei și acesta dă ordin ca toți soldații să se strângă.

          -Vin și eu tata! Îl privesc sperând să accepte ,însă acesta  dă din cap negativ.

          -Diana, nuu...!

           - Ba eu cred că nepoata mea ar trebui să meargă, fiule . Este o foarte bună vindecătoare și veți avea nevoie de ea. Vocea bunicii  răsună în tot palatul , toate privirile întorcându-se spre ea. Bunica mea era o doamnă elegantă, cu o privire de gheață, care ar putea speria până și un demon. Ea este vindecătoare și de asemenea a făcut parte din marii generali ai armatei angelice. Are o inima bună și o iubesc mult. O ia în brațe și o strâng cât pot de tare. Ea mă mângâie pe spate și căldura  mâinii  este liniștitoare.

         - Bine mamă, ai dreptate. Vocea învinsă a tatălui meu mă face să zâmbesc. Bunica mea avea în mână un costum de luptă pe care mi-l întinde.

          -Ia-l scumpo, a fost al mamei tale. Distruge-i pe acei monștrii și arăta-le de ce suntem în stare demonilor . Aceasta mă sărută  pe frunte și zâmbesc mândră.  Este al mamei. Și ea a fost una dintre cele mai de temut luptătoare. A fost sprijinul nostru. Fug și mă îmbrac. Uniforma era neagră cu fire de aurii . Mă simțeam puțin jenată, deoarece îmi descoperea burta , picioarele fiind acoperite de cizmele negre . Mă uit în oglindă și rămân uimită de schimbare. Arăt ca o adevarată luptătoare. Fug pe scări ,iar la vederea mea toți fac ochii mari. Nu îi bag în seamă și trec printre ei.

               -Semeni așa de mult cu mama ta scumpo! Vocea blândă a tatălui meu era una stinsă așa că  îl iau în brațe.  Eu voi fi sprijinul lui de azi în colo. Deschidem portalul și trec prin el, în față meaapărând  lupta. Un urlet străpunge văzduhul și  îmi ridic ochii spre sursă. Rămân blocată la creatura ce tăia cerul cu aripile sale imense. Acesta împrăștia foc peste tot, doborând tirienii.    Era incredibil. Negrul solzilor și ochii aurii împrăștiau doar distrugere. Era frumos, foarte frumos. Un dragon real, puternic și uriaș. Privesc spre luptă și îl caut pe prinț. O iau la fugă nebăgând în seamă strigătele tatălui meu. Trebuie să îl găsesc. Îl văd luptând și epuizarea i se citea pe chip. Băiatul din fața mea se descurca cu aproape jumătate de armată a inamicilor, nelăsându-i să înainteze.  Îl analizez și inima îmi stă în loc când văd un fir de sânge ce i se scurge de pe frunte.  Un tirian  se îndreptă  spre el zâmbind victorios. . Furia și frica m-au cuprins. Apuc o sabie și o iau la fugă spre cei doi. Vin după tine Haedes. Dacă mori, o s-o faci de mâna mea.

      Haedes

       Văd cum monstrul ăsta idiot  se apropie de mine. Am folosit destul de mult focul demonic, consumându-mi astfel  energia..Mă gândesc cum aș putea să mă  eschivez , când  un miros de ciocolată îmi învăluie nările....ciocolată? Îmi ridic privirea confuz, iar imaginea din fața mea îmi  dă palpitații. Diana, într-un costum de luptă, care să dea naiba de nu îi venea perfect , ținea în mână o sabie mai mare ca ea. O analizez și inima îmi pompează din ce în ce mai repede.. Costumul ăsta îi descoperea anumite părți din piele și înghit în sec. Pe numele lui Lucifer, cine i-a dat costumul  ?  Felul în care arăta mă făcea să transpir, iar ochii mei refuzau să privească în altă parte .  Emana atâta putere, iar privirea de gheață cu care îl țintuia acel tirian , îmi dovedea că este foarte nervoasă. Pentru un moment monstrul  a rămas înghețat. O privea uimit și se apropia de ea. Acesta atacă , iar Diana reușește să îi pareze mișcările cu stângăcie. 

      -Haedes! Strigătul și privirea roșie a Dianei mă vindecau. O căldură plăcută îmi străbate întreg corpul. Zâmbesc și mă îndrept spre creatura aceea idioată. Monstrul se apropia de ea, ea se dă în spate, iar  eu ,  dintr-un singur pumn îi zbor capul creaturii.