Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 49

Diana

Se ridica usor, ma saruta pe nas si se incalta. Il privesc! Nu ma satur de asta. Il privesc si ii memorez fiecare trasatura, fiecare muschi perfect lucrat, fiecare pata de culoare care ii acopera trupul . Este frumos! Altceva nu pot spune. Perfect. Am vazut reactia multora la vederea unui demon. Frica care se citea in ochii lor este extrem de clara. Sunt puternici, EL este puternic. Imi aduc aminte vorbele bunicii mele.

''Nu doar ingerii pot purta masti, draga mea, ci si demonii care candva au iubit!'' Am in fata mea exemplul perfect. Comportamentul sau dur ascunde o blandete neobosnuita. Un sentiment ce mocneste ca un foc, unul interzis, unul care te poarta pe culmile extazului. Te ridica, te coboara, te sparge si la final, te lipeste în cel mai dulce mod. Ultimele cuvine pe care ni le-a spus s-au întipărit în mintea mea. El este al meu. Inima patinează prin stomac , acompaniată de fluturi. . Am trecut prin fiecare etapa. Am facut lucruri care acum cateva saptamani mi se pareau anormale. Am devenit dependenta de drogul numit ''Hades''. Ma tine in fiecare noapte treaza. Ochii sai negrii ma macina, imi distruge orice urma de rezistenta. Doamne. Il iubesc. Chiar daca este demon. Chiar daca m-ar putea sparge ca pe o bucata de portelan.

-Pai, IUBITO, ar trebui sa mergem! Il privesc uimita. Cuvantul ''iubita'' suna atat de frumos spus de buzele lui. Ma ridic, pasesc usor spre el si il sarut tandru. Il pivesc in ochii si vad acea sclipire. Isi pune mainile pe mijlocul meu si imi saruta gatul usor.

-Am facut ceva sa merit acel sarut dulce?Imi spune usor printre sarutarile care imi provoacau fiorii.

- Nu, ma gandeam sa te sarut. Ce nu iti place? Il privesc cu o spranceana ridicata.

-Este extraordinar, dar, daca nu vrei sa te leg , exact pe covorul acesta, si sa ma joc din nou cu tine, ar fi bine sa mergem.! Imi da o palma la fund si imi face cu ochiul. Ma inrosesc la cuvintele sale si pornesc spre usa.

- Perversule! Ma intorc si ii scot limba.

- Cat de matur, domnisoara Diana! Incepe sa rada si eu deschid usa. Iesim impreuna pe un drum de padure. Cand a reusit sa ma aduca aici? Aducandu-mi aminte de ''acea surpriza'' , chiar daca il iubesc atat de mult, imi vine sa ii tai capul. Mergem usor pe carare si Haedes ma ia de mana. Atingerea mainii sale este atat de calda, atat de linistitoare. Atat de perfecta. Iesim din padure si ne indreptam spre camera mea. Bine ca azi nu am avut scoala. Cei doi prieteni ai lu Haedes, apar in fata noastra razand, insa cand imi vad privirea, amandoi inghit in sec.

- Voi, ajutoarele diavolului, treceti aici! Acum! Le spun calm, insa cei doi se uita stupefiati la mine si dau sa plece. O singura fluturare a aripilor si sunt in fata lor.

-Deci, Diana, stii....... Amandoi fug de langa mine..... Printesa Diana, pai.... El ne-a obligat! Un nenorocit. I-am spus ca nu este bine. Ii privesc serioasa , muscandu-mi obrazul sa nu rad.

-Tradatorilor! Tipa Haedes la ei aproape razand.

-Stiti ce se intampla cu cei ca voi? Cei care ma ating? Spune-ti! Asta se numeste rapire. Ma restesc la ei si deja s-au albit la fata. Incerc sa par serioasa insa ma bufneste rasul , in acelasi timp cu Haedes. Radem si radem pana cand cei doi ma omoara din priviri.

-Tu, printesa, daca punem mainile pe tine si pe glumele tale.... Acestia se apropiau de mine, insa o singura secunda si Haedes era in spatele meu, cu mainile pe mijlocul meu.

-Nu cred ca vreti sa faceti asta baieti! Se uita Haedes amenintator la cel doi. Acestia fac doi pasi inapoi si incep sa rada.

- Gata boss! Haedes ma ia de mana si pornim spre camera mea, facandu-le cu mana celor doi. Ajung in fata camerei mele si dau sa deschid usa.

-Bine iubito. Ne vedem mai tarziu ,bine? Te las sa te linistesti. Ma saruta puternic, lipindu-ma de usa. Ma desprind rusinata din sarut si privesc in jur.

-Haedes, ne poate vedea cineva. Acesta ma lipeste mai tare de usa, cu corpul sau blocandu-mi orice miscare.

-Crezi ca imi pasa ? Esti a mea. Sa vada toata lumea! Ma mai saruta o data si se dezlipeste, lasandu-ma sa respir.Il privesc uimita cum ochii negrii ii stralucesc. Aprob din cap si nu pot scoate niciun sunet, privirea sa tintuindu-ma.

- Nu vrei sa spui nimic? Ma lipeste din nou de usa, punandu-si ambele maini pe mijlocul meu.

- Sunt a ta domnule "totul îmi aparține". Ridic privirea spre el si imi zambeste amuzat. Ador aceste schimbari de comportament, insa cateodata ma inebunesc. Off doamne.... Ma saruta pe frunte si pleaca facandu-mi cu mana si zambindu-mi cu gropita sa nemernica. Ma intorc, trag aer in piept si deschid usa. O sa ma inebuneasca demonul asta!