Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 32

Haedes

Palatul era în flăcări . Îngerii se luptau cu tirienii, cadavrele erau peste tot, însă Diana, nicăieri. Mirosul înecăcios înconjura întreg palatul și ceața îmi dădea bătăi de cap.

-Haedes, ne ocupam noi aici, dute și caut-o pe Diana. Îmi mut privirea, încruntându-mă și o siluetă feminină îmi atrage atenția. Aceasta ținea piept unui tirian , apărând pe cineva. Plânserul puternic, loviturile de sabie și strigatele de luptă erau singurele sunete pe care le puteai înțelege. Incantațiile îngerilor răsunau din turnurile estice, blestemele creaturilor goneau viața dimprejur și eu pornesc în căutarea prințesei. Ceața începe să se ridice și silueta feminină prinde conturul Diana. Mâinile sale strâng un arc din foc , în timp ce un tirian vine spre ea. Îl pocnește cu arma în gură și acesta se dă în spate cu fața în flăcări . Monstrul se avântă spre ea, însă flăcările mele îl cuprind, făcându-l cenușă . Ochii Dianei mă găsesc și lacrimile îi curg pe obraz. Aceasta se întoarce spre băiat și îi vorbește. Acesta fuge în palat, iar eu o privesc cum vine și mă cuprinde cu brațele.

-Sunt aici, liniștește-te! Un miros plăcut de ciocolată îmi inundă nările și îmi pun mâinile în jurul taliei sale.

Diana

Îl îmbrățișez cum nu am mai făcut-o până acum. Îi strâng tricoul în mâini și respirația îmi devine din ce în ce mai rară , reușind să mă calmez. Acesta își așaza mâna pe capul meu, trimițându-mi căldură în tot corpul.

-Ești bine? Mă privește și dau din cap în semn de aprobare.

-Haide, trebuie să te scot de aici! Nici gând ! Nu pot să plec!Toți sunt aici.

-Nu plec nicăieri . Acesta se încruntat , însă nu am de gând să cedez.

-Diana, este prea periculos...Dau negativ din cap și bat din picior ca un copil. Nu sunt mândră de asta, însă sub nicio formă nu voi pleca.

-Înțelege ca nu ai ce cauta aici! Știu asta, știu ca este periculos, însă orgoliul nu mă lasă să-i dau dreptate. Îmi dau ochii peste cap și acesta pufnește exasperat.

-Bine! Doar stai în spatele meu, ok? Pentru un moment accept, deoarece îl cred în stare să îmi dea una în cap, să mă lase inconștientă și să mă târască undeva în siguranță . Merg în spatele lui și iesim în curtea castelului unde pământul este despicat. Mă apropi și observ că această crapatură este uriașă . Privesc în ea și văd o mulțime de creaturi hidoase, fără capete, pline cu tentacule. Ce naiba sunt alea? În fața noastră stă generalul Zador . Unul dintre cei mai puternici comandanți , reușind să distrugă tărâmurile ce l-au sfidat. De ce naiba stă în fruntea tirienilor? Acesta mă privește și se linge pe..bot.

-Haedes, cine este prietena ta? Are o privire încântătoare! Zâmbetul creaturii îmi face greață și fac un pas în spatele lui Haedes. Îl observ cum se încordează și adoptă o poziție rigidă.

- O să îți zbor capul odată pentru totdeauna, corcitură. Zâmbetul monstrului dispare și își scoate sabia. Haedes pornește în luptă, mânat de răzbunare. O mișcare și corpul dușmanului zboară doi metri. Când a lovit? Ochii mei rămân fixați pe el, încercând să-i analizez mișcările.Un tentacul iese din pământ și îl prinde pe Haedes de picior. Mâna îmi svâcnește și trag o săgeată spre piciorul generalului, lăsându-i timp prințului să se elibereze.

- Cațea! Acesta vine spre mine, însă pumnul lui Haedes îl face să zboare câțiva metri. Îl privesc pe prinț și îi zâmbesc. Sunt zmucită cu putere și mă dezechilibrez. Înjur și încerc să scap din mâna monstrului. Haedes vine spre mine , însă o mulțime creaturii jumătate leu, jumătate câine se ridică și îl înconjoară . Acesta se luptă și mă străduiesc să scap de lighioana care mă ține. "Nu fii speriată! Ascultă ce zic! Piciorul drept sus și pocnește-l în burtă-H". Îmi adun forța, mă intorc și fac exact cum a spus el. Monstrul se dă înapoi și se pregătește să revină. Sunetele scoase de el mă îngrozesc și încep să întru în panică. El se apropie, își întinde tentaculele și "Arcul!-H". Fac un pas în spate și îmi concentrez forța în lovitura următoare. În mână îmi apare arcul și lovesc , focul începând să îl mistuie.

-Haedes! Fug spre el cât pot de repede și încep să îl vindec . Altă mulțime de creaturi vin spre noi și ne despărțim în luptă . Haedes îmi face semn să merg la el , însă drumul îmi este blocat. Trebuie să ajung la el. Nu pot trece printre, deci trebuie să încerc peste. Închid ochii și sper ca aripile mele să mă asculte de data asta. O căldură plăcută, o incantatie, si astfel doua aripi uriașe, într-o nuanță agresivă de violet, îmi apar. Aripile mele, aripile care refuzau să iasă . O fluturare a lor și sunt lângă Haedes. Mă dezechilibre și umărul prințului devine punct de sprijin. Ok, o să am nevoie de exercițiu.

Haedes

O lumină violet îmi atrage atenția și zâmbesc la vederea aripilor violet. Mă lupt cu creaturile astea nenorocite și parcă nu se mai termină . Un salt și este lângă mine. Focul demonic mă înconjoară și distrug o masă mare de demoni. . O suliță ne desparte și cu coada ochiului o observ pe Diana cum este îngenunchiată. La naiba! Mă întorc, însă alți monștrii mă atacă. De unde dracu sunt atâția? Privesc în jur și caut cu privirea vreun posibil portal. Deci nu este aici. "Tată! Comunică-le lui Eric și lui Cristian să meargă după Melisa și Sofia. Aici se află un portal. Las pe ei închiderea lui". Privirea îmi pică pe Zador, moment în care o prinde de păr pe Diana.

-Ești patetic! O să te fac să suferi Haedes Morgan , iar biletul meu este EA. Arată spre Diana, iar fiecare mușchi mi se încordează. O săgeată îl lovește pe Zador și prințesa are cale de scăpare. Un portal se deschide și răsuflu ușurat.
-Treci prin el, Diana! Strig spre ea, însă ca o idioată se îndreptă spre mine . "Nu te las singur!" E nebună? Dacă scăpăm cu bine după asta, o să o strâng de gât. Pornesc spre ea, însă în fața mea se poziționează un uriaș de piatră. Cred ca îți bați joc de mine! Asta m-ai lipsea. Îmi strâng pumnii și pornesc spre "cap tare". Un țipăt și corpul Dianei este prins de tirieni . Trebuie să o ajut. Am două probleme uriașe. Bine, una la propriu vorbind. Îmi adun forța în brațul drept și sar spre uriaș. Un pumn și corpul de piatră se sparge. Unul rezolvat, mai am.... o grămadă! Focul mă înconjoară și sabia Euhal își face apariția. Ok, nu am mai folosit-o de mult, așa că, să te văd. Privesc în ochii Dianei, aceștia fiind tulburi și plini de lacrimi. Tremură și încercă să scape din strânsoarea creaturilor. Eu mă lupt cu tirienii și încerc să îmi fac drum spre ea. O umbră a unei sabii, o singură lovitură, urmată de un țipăt de durere și rămân stana de piatră . Două aripi violet cad la pământ lângă corpul sfâșiat de durere și de spasme.