Prolog

413 57 83
                                    

     Nu-i așa că ar fi trist să fii alergic la polen? Să nu poți mirosi florile și să trebuiască să le privești de la distanță. Sau la lumina soarelui, să nu te poți bucura de razele dimineții... Nu mai aduc în discuție calvarul de nedescris care vine odată cu alergia la apă, chinul groaznic prin care trece un om sensibil la propriile lacrimi și propria transpirație.

     Numai că, vezi tu, nimeni nu-i compătimește niciodată pe cei ca mine. Niciodată.

***

     Cu paisprezece ani în urmă

     — Domnule doctor, tot ceea ce îmi doresc este să îmi spuneți ce este în neregulă cu fata mea. Cer prea mult? întrebă doamna Hywell pe un ton ridicat, în timp ce lăsă cu zgomot ceașca de ceai pe măsuță. De ce nu se poate opri din strănutat? De ce leșină la școală? De ce se simte rău tot timpu', la dracu', de ce?! continuă să-i pună întrebări, care îl luară cu asalt pe endocrinolog.

     Doctorul își drese glasul, căutând cu disperare o hârtie importantă în teancul său kilometric. Evită privirea tăioasă a femeii aflate în fotoliu, lucru ce o enerva la culme. Atunci când era vorba de copilul său, ar fi fost în stare să ucidă pe toată lumea printr-o singură privire, indiferent de consecințe. Se ridică și se apropie de doctor, smulgându-i una dintre hârtii din mână și începând s-o studieze cu atenție.

     — Doamnă Hywell, vă rog, n...

     — Alergie la cortizol?! Există așa ceva?!

     —  Mă tem că da, îi răspunse doctorul, ducându-și mâna la ceafă, stânjenit. Cortizolul este un hormon secretat de glandele suprarenale în situații de stres. Asta înseamnă că fiica dumneavoastră are o alergie la lucrurile care o mâhnesc, îi explică, încercând să păstreze o distanță optimă. Data trecută când ați adus-o în cabinet, v-am ascuns ceva. Am căutat psihiatrul prin spital și, atunci când v-am spus că o duc pe Redden la analize, am dus-o, de fapt, în cabinetul lui.

     — Și ce s-a întâmplat?! începu doamna Hywell să țipe, cu ochii mari și îmbibați în lacrimi.

     — Redden a trecut printr-un test, în urma căruia am descoperit că un singur lucru îi determină eliberarea excesivă de cortizol. Din păcate, nu putem să facem nimic în legătură cu asta, pentru că... Ei bine, fata dumneavoastră detestă atunci când oamenii spun lucruri lipsite de sens, ipocrizia, inconștiența, și mai toate trăsăturile negative umane. De fiecare dată când o să audă un lucru pe care îl consideră idioțesc, va strănuta. Atunci când va auzi o aberație absolută, se va simți rău, iar atunci când va auzi o idioțenie fără pereche, își va pierde cunoștința... Are un simț al moralității deosebit, însă asta îi va face rău.

     — Redden e alergică la idioți?!

***

     Amuzant, nu-i așa?

     Ei bine, da, a fost foarte amuzant. Până la primul meu interviu de angajare. Să spunem că n-a mers chiar atât de bine.

***

     — Zici că vrei să fii reporter, da? Și bănuiesc că știi că un reporter trebuie să fie pregătit să mintă oricând.

     — Sigur că d... A-choo! Scuzați-mă.

     — Mda, mă rog. Nu cred că ai fi în stare să minți. Nu ai ce-ți trebuie. Afară.

     — A-choo! Mulțu... A-choo! Mulțumesc, o zi bună!

***

     Lucrurile au fost la fel de amuzante, până la prima mea întâlnire.

***

     — Achit eu nota, da, da. M-am simțit bine și toate astea, dar mai e ceva. Unde te situezi pe scara socială? Nu pot să ies cu o fată din clasa mijlocie.

     — Sigur. Tatăl meu e... A-choo!

     — Ești bolnavă? Stai departe de mine! De ce dracului ai mai venit?!

     — A-A-choo! A-choo! A-choo! Pa-pa!

***

     Și până la primul meu eveniment social. Și ultimul, după cum cred că îți poți da seama.

***

     — Uite-o și p-aia, cu ce e îmbrăcată! Pun pariu că-și rupe gura cu tocurile alea... Nu, Redden?

     — Sigur...

     — N-ai strănutat, în sfâr... Redden, Redden, ridică-te! Sunați la salvare!

***

     Totuși, m-am obișnuit. Știu că alergia mea ar putea să-mi aducă o moarte nu tocmai lipsită de durere, într-o zi, însă ce aș putea face? Singurul lucru pe care pot să îl fac este să-mi trăiesc viața, oricât de lungă sau scurtă ar fi ea, exact ca și cum aș fi normală. Și mă simt bine.

Nori la înecUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum