A-choo!
O alergie problematică la idioți, un vis de proporții colosale și o pasiune pentru clădirile abandonate - așa arată lumea lui Redden Hywell, până când viața ei se intersectează cu cea a unui sinucigaș nepriceput, ale cărui tentative de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
8 apeluri ratate de la Jeroen Ruysch
23 de mesaje noi de la Jeroen Ruysch
9 apeluri ratate de la Jeroen Ruysch
25 de mesaje noi. Jeroen Ruysch (23), Necunoscut (2)
Nu mi-am mai deschis telefonul de mult timp, dar, când am făcut-o, literele astea-nșirate pe ecran m-au întâmpinat. Nici mama mea, nici tatăl meu nu m-au sunat. Primăvara-și întră în drepturi, iar timpul se scurge, fiecare grăunte de nisip din clepsidră alăturându-se unui nou morman. Să mai fie același? Paradox. În urmă cu ceva timp, dacă m-ai fi întrebat ce-i un paradox, aș fi spus că-i o dilemă pe care nu o poți rezolva, oricât te-ai strădui, pentru că nu există un răspuns care să nu aducă contradictorii. Acum e mai simplu: nu există paradoxuri. O dilemă nu poate exista fără o definiție a ordinii. Și ce fel de ordine-i asta? Mă așez mai bine în fotoliul de pe acoperiș și încerc să mă acomodez cu vântul rece al nopții. Markus a plecat puțin până în oraș (nu-mi amintesc unde a spus că se duce) și a promis să fie atent să nu fie urmărit de nimeni, ca de obicei. Fenh a pufnit pe nas, dar n-a zis nimic și s-a dus să-și facă treaba. A spus că, în seara asta, are de gând să gătească. Ce? Asta-i enigma. Așa c-am rămas singură cu același cer afurisit, care nu vrea să-mi vorbească nici măcar o clipă. De ce să se coboare el la nivelul meu? Nu mi-a luat decât suflarea și nu mi-a dat nimic în afară de stele. Ilogic. Îmi închid ochii și inspir adânc. Aeru-i dulceag cu o tentă amară, ca ciocolata neagră cu portocale. Noaptea se varsă-n mine, eu mă topesc deasupra ei - o mașină se apropie. Tresar și mă ridic, gata să mă duc să ies înaintea lui Markus, ca atunci când eram mică și-l așteptam să vină de la școală.
Nu am foarte multe amintiri din perioada aceea, pentru că, la un moment dat, am încetat să merg la școală. Învățam de acasă. Mă întrebam mereu ce trăiau Markus și Lily, ce fel de prieteni aveau, ce culoare aveam draperiile din clasele lor și cât de tare scârțâia podeaua...
1 mesaj(e) noi. 27 de mesaje necitite
Necunoscut: Sper că seara ta e la fel de FRUMOASĂ ca a mea. DEGEABA sper. Știu că nu e. Vino să luăm CINA împreună la adresa pe care ți-o trimit. Am un MUSAFIR special. O să fie AMUZANT. PROMIT!!!!
Necunoscut: Fotografie - Deschideți
Primul lucru pe care îl fac e să mă ridic, șocată. Un fior îmi săgetează întregul corp, de la un capăt la celălalt. Îmi închid și îmi deschid ochii succesiv, încercând să mă conving că a fost o greșeală și că am omis un detaliu. Zbang!Ceru-i greu și-mi cade-n cap. Stelele încep să-și piardă echilibrul și colțurile lor îmi aterizează în căpățână, secționând-o fără prea multă grijă. În poza din fața mea e un Nyte zăcând pe-o canapea, nici foarte mort, dar nici foarte viu. Citesc următorul mesaj, care nu-i nimic altceva decât adresa la care persoana asta își dorește să vin. Îi spun "persoana asta", dar n-am niciun dubiu că e Xiang. Privesc cerul pentru o ultimă oară. Cerul mă compătimește. Luna îmi spune că n-ar vrea să fie în locul meu și mă înveselește puțin cu o rază mai caldă. Telefonul îmi sună. Toată căldura lunii mă face să-ngheț și să mă preschimb în statuie, blocată între ceea ce trebuie să fac și ceea ce îmi doresc să fac. Ajung la concluzia că cele două coincid, așa că încetez să mai ezit și răspund, ducând telefonul la ureche.
