A-choo!
O alergie problematică la idioți, un vis de proporții colosale și o pasiune pentru clădirile abandonate - așa arată lumea lui Redden Hywell, până când viața ei se intersectează cu cea a unui sinucigaș nepriceput, ale cărui tentative de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
― Alo? mai întreb o dată, așteptând ca persoana care m-a sunat să îmi răspundă. Alo? Cine e?
Tăcerea de la celălalt capăt al firului e de o familiaritate stranie. Respirația se aude atât de încet, încât ai putea să juri că nici nu-i acolo. În timp ce aștept să îmi răspundă, studiez în fugă nuanțele din restaurantul în care ne aflăm; toate tac. Lemnul lustruit de cireș tace, lumina gălbuie tace, cerul înnorat de afară tace și până și chelnerii obosiți tac, făcând concursuri de "cine are cele mai mari și mai negre cearcăne după tura de noapte". În câteva secunde, parcă ajung să pătrund fiecare colțișor al fiecărui colțișor al clădirii în care mă aflu, undeva în apropierea orașului în care n-am mai pus piciorul de vreo trei săptămâni. Luna ianuarie amenință că-i pe sfârșite, dar nimănui nu-i crede. E mult prea frig ca februarie să înceapă să-și intre în drepturi. Încerc să întorc pe toate părțile tăcerea de la celălalt capăt al firului, în speranța că pot să dau de vreo picătură de sens, rătăcită pe undeva.
Dar îmi închide.
― Ce crezi că faci, Hywell? De ce răspunzi, dacă nu știi cine te sună?
Piatră-amară mă străpunge cu o privire mustrătoare. Îmi las telefonul pe masă și-mi dau ochii peste cap, bătând din picior, nerăbdătoare.
― Potolește-te! Nu poți să nu te mai bâțâi?
― Îmi piere chefu' lângă tine, Fenh. Nu crezi că doamna Bethany se cam lasă așteptată?
― M-am rugat de ea zile întregi. Mulțumește-te cu atât.
Mă las pe spate, învinsă, așteptând să se întâmple ceva. Și se întâmplă, în puțin peste un minut: intră o femeie nu foarte elegantă, purtând o geacă de fâș, iar ușile se-nchid cu zgomot în urma ei. Părul îi este nins, în ambele sensuri - nins de iarnă și nins de celelalte șaizeci de ierni pe care le-a mai trăit, cel mai probabil. Ochelarii cu rame subțiri o maturizează și mai tare, iar fața-i e atât de brăzdată de riduri, încât ai avea impresia că i-a fost mototolită, asemenea unei coli de hârtie. Are buze subțiri și nu foarte sugestive. Ochii-i sunt căprui. Își dă jos geaca de culoarea părului lui Fenh și se uită prin jur, căutându-ne cu privirea. Îi fac un semn cu mâna și ea înțelege, drept care dă din cap în sens afirmativ și vine în direcția noastră. Își pune haina pe spătar și se așază, fâstâcindu-se puțin. Pentru vârsta ei înaintată, afișează o timiditate nemaiîntâlnită, lichidă, care se scurge și alunecă pe podea până îi acoperă întreaga suprafață, lustruind-o. Poate că și privirea tăioasă, aproape grosolană, a lui Fenh Magso o intimidează, dar n-o pot acuza de nimic. Ăsta-i mediul în care a crescut, ceea ce înseamnă că ăsta-i mediul în care o să trăiască și-o să moară. Doamna Bethany ne salută, vocea ei fiind mai delicată și mai fragilă decât un fir de pânză de păianjen acoperit cu stropi de rouă. Îmi dă impresia că are să se rupă din moment în moment. Întrerupându-mi analiza interioară, Fenh începe să vorbească. Nu-i stă în fire să tacă mai mult de treizeci de secunde:
