A-choo!
O alergie problematică la idioți, un vis de proporții colosale și o pasiune pentru clădirile abandonate - așa arată lumea lui Redden Hywell, până când viața ei se intersectează cu cea a unui sinucigaș nepriceput, ale cărui tentative de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dozatorul de apă e la fel de indispus ca-n fiecare zi din cele două luni pe care Lenny Montgomery și le-a pierdut între pereții sufocanți ai firmei de traduceri. Deja e martie... În tot acest timp, Thorbiartl nu s-a arătat prea impresionat de munca depusă de noul venit, însă toată lumea știa că, în realitate, era mai mult decât mulțumit și că îl prețuia. Lui Lenny chiar nu-i displăcea. Era cel mai ușor de suportat dintre toți colegii lui, pentru că nu vorbea deloc mai mult decât ar fi trebuit. După el, urma Ambrosia, care făcea niște fursecuri cu dovleac excepționale; atitudinea ei grijulie îi amintea de cea a unei mame, însă el nu avusese una, așa că a încercat să păstreze distanța față de ea, în cazul în care n-ar fi știut cum să se comporte. Cât despre Jabir, da, într-adevăr, era un tip foarte talentat, cu o tinerețe casantă și cu un temperament schimbător. Era mult mai prietenos decât ar fi trebuit să fie pentru a fi considerat un om decent de nemernicul de Nyte. La urma urmei, era doar vina lui. Dacă el ar fi încetat să existe, Lenny și-ar fi continuat viața așa cum ar fi dorit: și-ar fi găsit tatăl, ar fi dezgropat fosilele copilăriei sale prinse în strânsoarea unei sorți necruțătoare și s-ar fi descoperit pe el însuși. Dar Nyte Meyer nu-i dădea pace. Era un adevărat coșmar pentru el, și-un vis la fel de lucid. Acest Nyte Meyer voia să afle cât mai multe detalii despre Xiang, intrigat de penibilitatea situației și de șantajul emoțional de care l-a legat Kaiden Hywell. Acesta fusese și motivul pentru care, din toate locurile unde se putea angaja, a ales un birou de traduceri autorizate. Aici putea traduce documentele pe care i le trimitea Kaiden săptămână de săptămână, pentru a se apropia de adevăr.
În fiecare zi, termina treaba mai devreme cu o oră. În ora rămasă, stătea tăcut în fața ecranului și, printr-un simplu copy-paste, îi trimitea lui Shang Wei amenințările pe care Redden le primise în ultimul timp, rugându-l să-i spună dacă există detalii care să poată incrimina pe cineva, în timpul unui proces. Când Shang Wei îi preda documentele traduse și ștampilate, întreba, confuz "Și ce-i cu astea? Cine a scris mizeriile astea?" și adăuga "Sper să înfunde pușcăria!". Lenny (sau Nyte, căci aceasta este dilema) își dădea ochii peste cap și îi mulțumea, fără să dezvăluie prea mult. Da, ar fi putut oricând să apeleze la un dicționar sau la Google Translate, dar o ștampilă și o semnătură, venind la pachet cu autorizația, erau ceea ce o putea ține pe Redden în viață, într-un tribunal. Probabil. Cel puțin asta spunea tatăl ei...
― Lenny, o să se verse!
― Hm?
Proasptătul pui-de-corporatist își privește paharul din carton umplându-se până la refuz, apoi îl ridică și îl duce la gură, consumând într-o secundă un sfert din conținut. Redden e de vină, s-o ia naiba! Își potrivește ochelarii pe nas, amețit, apoi închide ochii. Nu, să n-o ia... Lenny se întoarce către colegul său - pe care nu putem spune că îl agreează, dar ale cărui servicii s-au dovedit a fi foarte importante în ultima vreme. Omul afișează aceeași expresie ciudată.
