Academia Alice

CAPITOLUL 5: EA E NATASHA!

Stăteam întinsă și priveam tavanul, care era enervant de alb și de plictisitor. E un tavan la ce te așteptai? Dap, până și conștiința mea e stresată. Pur și simplu nu îmi pot scoate din cap ce am auzit aseară. Dacă până acum eram în dubii legat de faptul că școala asta mi-a distrus fratele acum sunt sigură de asta. Ceva e necurat aici și eu simt asta. E ca și cum ar pluti în aer, un iz dintr-o aromă necunoscută mie, dar care cu timpul m-ar atrage într-o cursă a ispitei pe care nici eu nu sunt sigură că o voi putea câștiga. Se pare că aceeași cursă i-a fost întinsă și lui Alex și în prezent pot vedea rezultatul ei. NU vreau să ajung așa, nu vreau să mă schimb! Dar de un lucru sunt sigură, e ceva ce nici eu nu voi putea schimba. La sfârșitul anului, nu voi ieși aceeași Sofia Parker pe porțile acestei Academii, ci va fi altcineva, nu eu. Eu voi muri aici, printre mistere și minciuni, iar mormântul meu va fi lângă cel al fratelui meu de mult pierdut. Și totuși, nu voi lăsa ca sfârșitul meu să fie în zadar. Îmi voi da seama ce se petrece în aceasta lume, mascată de perfecțiune și frumusețe, voi săpa adânc și într-un final voi afla ADEVĂRUL.

Monologul meu interior a fost întrerupt de o bătaie în ușă. Mă ridic leneșă din pat și merg să deschid. Nu am putut dormi toată noaptea, parcă aseară mi-ar fi dat cineva o doză de adrenalină echivalentă a zece căni de cafea. S-a luminat afară de câteva ore dar am pierdut noțiunea timpului.

Descui ușa și mă trezesc cum Issa pur și simplu intră ca un uragan în cameră. Se uită în stânga și-n dreapta și apoi își îndreaptă privirea asupra mea și se încruntă.

-SOFIA!!! spune ea cât să îmi audă tot internatul numele. Ar fi trebuit să fii gata până acum. Hai, repede , du-te spală-te și apoi vino că îți pregătesc eu ținuta. 

-Ok.... murmur eu conștientă că aceasta nu mă aude.

Când îmi termin veșnica rutină de dimineață mă întorc în cameră și  o găsesc pe Issa cotrobăind de zor prin dulap. De-abia acum observ cum e îmbrăcată. Partă o fustă dreaptă cu emblema Academiei și o cămașă albă, peste care a pus o vestă ce îi scoate bustul în evidență. Bun, cred că  e singura ce reușește să scoată ceva acceptabil din chestiile astea hidoase, pe care ei le numesc uniforme. Și-a prins părul într-o coadă de cal care îi scoate în evidență vârfurile verzi cu mov.

După un timp de gândire aceasta pune pe pat o fustă în pliseuri neagră și un tricou alb ce are în dreptul inimii emblema deja cunoscută. Le îmbrac fără a mai comenta și apoi o văd cum mă analizează atent de parcă viața amândurora ar depinde de cum sunt eu îmbrăcată. Zâmbește mulțumită și apoi îmi împletește părul lăsând șuvița albă rebelă.

-Nu o să-mi fie frig?spun cât timp ea încă mă analizează.

-Off, nu ai auzit niciodată de suferință pentru frumusețe?oftează ea exasperată și se apucă iar de căutat.

-Da, de ce ești atât de agitată? Mergem doar la micul de jun.

-Da, dar apoi avem ore.

-Ce?! Vrei să spui că începem de azi? Ea aprobă din cap și se încruntă . Dar e Duminică și nu trebuiau să mai vină astăzi elevi?

-Nu sunt chiar ore. Defapt sunt șase ore de specialitate.Ridic o sprânceană nedumerită și o îndemn să explice. Orele de specialitate sunt cele în care ne practicăm talentele. Vor fi trei înainte de prânz și trei imediat după, după ultima oră până la cină facem ce vrem, îmi spune și apoi scoate din dulap un sacou și mi-l întinde.

-Hhhm, îngân fără a-mi da seama.

-Ce?

-Tocmai mi-am dat seama ca nu te-am întrebat ce talent ai tu!