Academia Alice

CAPITOLUL 41: SALUTĂRI COLUMBIA!

 -Când ai zis că aveți o casă măricică nu mă gândeam chiar la asta! i-am spus lui Sam care se uita în gol la luminile orașului.

De când am decolat din Londra pot spune că am intrat în cu totul altă lume. De vă vine să credeți sau nu am călătorit cu un avion privat. Și nu orice fel de avion privat! Avea două băi, trei camere separate, scaune cu masaj și altele căptușite cu piele întoarsă de ghepard... Da, de ghepard. Eu și Nat am rămas pur și simplu Waw! Alex nu a avut nici o reacție, nu că m-aș fi așteptat, iar Sam și Edward păreau indiferenți, de parcă ar fi normal. În ciuda așteptărilor mele care visau la caviar și icre negre.... yack!... am mancat cartofi prăjiți și pui la rotisor. Zborul a fost plăcut, deși a trebuit să facem o escală în Florida de câteva ore din cauza unei defecțiuni și încă una în Caracas fiindcă.... ei bine nu știu de ce, am adormit la partea aia. Ideea e că am ajuns în Medellin Luni cam pe la 7 dimineața. Știa el ce știa, Edward când a zis că tre să plecăm mai devreme fiindcă e posibil să întâmpinăm turbulențe pe drum. El mereu are dreptate... Și m-am mai ales cu o palmă de la subconștientul meu. Imediat ce am aterizat pe pista din Medellin am fost întâmpinați de și mia mult lux. Doamne țara asta parcă e venită de pe lună! Am fost întâmpinați de niște gorile uriașe, sau cum le zicea Edward agenți de pază, care se vor ocup de protecția noastră. Notă personală: întreab-o pe Sam cu ce se ocupă fratele ei. Adică, sigur, cultivarea de pomi care au fructe din aur ar fi o variantă, dar vreau să fiu sigură. Mare, alb și înfricoșător, atât pot să zic despre monstro-mașina ce ne-a adus până aici. Nu înțeleg de ce băieților le plac mașinile care prin 300 km/h într-o secundă, pe mine una mă îngrozesc, dar nu ai cum să te pui cu toanele domnului Rodriguez care era să facă infart când a văzut că autobuzul școlii nu prinde mai mult de 100 km/h. Deși toți au râs de mine când mi-am făcut cruce înainte să mă urc în SUV-ul care, apropo avea șofer, am reușit să ajungem la destinație întregi... sau mă rog întreagă.

Și ce casă! Nu e chiar în oraș ci mai de grabă pe un deal din apropiere, ajungând acolo pe un drum lăturalnic, special făcut. Peisajul e superb! Poți să vezi tot orașul prin pereții din sticlă. Are o piscină interioară cât și una exterioară, dar în cazul în care vrei să te bronzezi ai șezlonguri și pe terasă. În jur sunt palmieri și tot felul de plante exotice și cred am arâtat ca o disperată când am văzut grădina cu trandafiri. Neapărat trebuie să facem un picnic într-una din  zile.  Și când am crezut că nu poate să mă mai uimească nimic, m-am înșelat!  Nu văzusem încă interiorul. Marmură albă, lux, eleganță și stil, toate formând o combinație fatală. Încercam din răsputeri să  nu salivez. Un lucru și mai ciudat  era faptul că de la intrarea în vilă am fost întâmpinați de servitori și nu în ultimul rând de alte gorile care ne-au urmărit până la intrare. Era haios cum vorbea Edward cu ei în spaniolă, arăta el ca un șef rău ce își ceartă angajații că n-au făcut treabă bună. Era greu să mă abțin din chicotit. Cum am ajuns am decis toți că suntem prea obosiți să mia facem ceva pe ziua de azi așa că Edward ne-a trimis câte un servitor să ne arate unde sunt camerele noastre. Lucru care mă încântă fiindcă la cum arată locul ăsta cel mai probabil m-aș fi rătăcit după primele 10 minute de căutări. O fată cam de vârsta mea m-a condus până la camera mea și mi-a spus în engleză că bagajele mi-au fost deja aduse și că am un buton s-o anunț dacă am nevoie de ceva. Am dat din cap încercând să par prietenoasă, deși nu știam cum să scap de ea mai repede.

Camera era destul de mare, nu că nu m-aș fi așteptat. Avea un pat mare în mijloc și un perete de sticlă cu vedere asupra orașului și a grădinii cu trandafiri. Avea tapet roz deschid și mobilier de lemn alb, mochetă albă și draperii lungi, grele de și aceeași culoare. Confortabil și drăguț! Deși în clipa aceea nu am vrut decât să fac o baie și să mă bag la somn. Într în baie și ce să vezi? Marmură albă! Asta e vreo obsesie și nu știu eu? Dacă tot am ajuns în culmea pufului de ce să nu mă răsfăț și eu puțin? Că de, merită fata! Am dat drumul la apa să curgă în cada cât o mini piscină și am încep să scotocesc prin dulăpioarele de pe perete și Bingo! Am pus toate sărurile și uleiurile în apă caldă și un miros plăcut de trandafiri mi-a mi-a invadat simțurile. Nu am mai rezistat tentației și am scăpat repede de haine intrând în apa călduță, jucându-mă cu baloanele de clăbuc de parcă aș avea trei ani.