Academia Alice

CAPITOLUL 53: POVESTE DE CRĂCIUN PARTEA III

Sof P.O.V

Iubire. Cam asta simt acum. Pentru prima dată după mult timp ma simt scăldată în iubire, mă las purtată de val și nu mă gândesc la consecințe. Încă mă consider prinsă într-o lume de vis în care totul e ireal, în care totul e menit să mă facă fericită. Și dacă tot suntem în pripa ideilor spontane și sentimentelor puternice de ce să nu facem ceva necugetat? Cam asta am zis când am coborât scările spre sala de bal. Împing ușa puternic și simt cum toate privirile sunt îndreptate spre mine. Roșesc instant și mă uit disperată după un cap roșu dat cu pre mult fixativ. Dar ia-o pe roșcată de unde nu-i.

Oftez și mă îndrept spre bar pentru a lua ceva de băut. Sam mi-o va plăti pentru că m-a lăsat singură în cușca leilor. Încă nu pot să cred că ceea ce am făcut e cu adevărat real. Eu tocmai i-am spus lui Edward ceea ce simt pentru el și nu am fost singura.... Iau o gură mică din băutura spumantă care nu prea știu ce ar putea fi, doar că are un pic cam mult alcool pentru cineva care, teoretic, nu e încă major. Dar de! Privesc prin mulțimea de invitați fără a fi defapt prezentă. Imediat după ce sărutul a luat sfârșit ne-am privit în ochi și nici unul cred că amândoi am simțit acea căldură. După..nici nu știu dacă au trecut minute sau secunde, mi-a aruncat unul din zâmbetele sale impasibile și mi-a spus simplu Te aștept jos! ....

Agh! Bărbații! Acum își spun că te iubesc, acum dau fuga la alta! Cine a zic să că femeile sunt complicate a fost un prost!

Chicotesc la propria mea glumă seacă și mai iau o gură din băutura cu un ușor gust înțepător. Dintr-o dată o siluetă cunoscută se apropie de mine. Zâmbesc și ea îmi întoarce zâmbetul.

-Hei, Nat! o salut pe șatenă.

-Hei, Cenușăreaso! Te-ai gândit să ne onorezi într-un final cu prezența ta? întreabă chicotind.

-Cenușăreasă? Nu e ca și cum aș fi pierdut vreun pantof pe drum sau ceva, spun și ea chicotește.

-Nup, nici un pantof, dar nu cred că Edward s-ar supăra să te ajute să-ți pierzi rochia până-n dormitorul lui, spune și eu roșesc instant și-mi mușc puternic buza de jos.

-Ce?! încerc eu să spun ceva coerent pe gură.

-Fato la felul cum arăți cred că ești mai criminală decât va fi el vreodată! Adică eu cred că Edward ar... Cerule să o oprească cineva!

-Natasha Rodriguez! Cât de mult alcool ai băut? o întreb și nici nu vreau să mă gândesc cât de roșie e fața mea în acest moment.

-Păi a fot unu când am venit. Altul când au început să vină invitații. Încă două când blondina aia plastifiată se dădea la Alex și apoi...

-Stai, pune pauză! Cine să dădea la cine? spun eu și o văd cum strânge din dinți.

-O anumită, Serena, se dădea la frate-tu și nenorocitu ăla o lăsa, ba mai și râdea cu ea. Idiotul! Pe mine nici măcar nu m-a observat! spune ea puțin cam tare și eu mă uit îngrijorată în jur să mă asigur că nu ne-a auzit cineva.

-Păi și tu nu ai făcut nimic? spun și mai interesată de subiect.

-Cum să nu? spun ea și-mi ia paharul din mână dându-l imediat peste cap. M-am dus acolo și am încercat să mă bag în vorbă, să zâmbesc, alea alea, și coțofana aia blondă mi-a spus repede să mă întorc la jocurile mele pentru copii, că ei adulții au treburi de făcut și el nesimțitul știi ce-a făcut?

-Ce? spun din ce în ce mai captivată.

-Mi-a spus că o deranjez pe Serena și că tocmai îi povestea despre nu știu ce eveniment. Agh! Îmi venea să-l strâng de gât și pe el și pe blonda lui din plastic.