Academia Alice

CAPITOLUL 3: ADIO LONDRA!

Nu am dormit toată noapte. Doar am stat și m-am gândit la diverse aiureli ce îmi treceau prin cap. Cum o să fie? Dacă nu mă voi integra? Dacă nu o să îmi fac prieteni? Dacă nu mă voi descurca cu temele? Da, știu acum 24 de ore uram doar gândul să merg la școala asta și acum îmi fac griji că nu mă voi integra. E ce să-i faci? Nu e ca și cum ar fi fost vina mea că am așa o viață complicată.

M-am gândit și la ce mi-a spus Sara cu o zi în urmă. Avea dreptate, ca întotdeauna! Nu puteam să ratez șansa asta, până la urmă nu era vina școlii în sine cât era a oamenilor de acolo. Ei mi-au distrus fratele și ar fi o prostie să dau cu piciorul acestei burse pentru orgoliul meu de copil de 3 ani.

Acum stau în fața oglinzii și mă gândesc cu ce să mă îmbrac. Doar în aceste momente îmi dau seama cât de mult semănăm eu și Alex. Părul meu are aceeași culoare ca a lui, un negru intens, ce însă mie îmi ajunge până la talie. Printre firele ușor ondulate o șuviță albă se zărește ca un înger printre demoni. Toți ar spune că e vopsită, dar de fapt cum unii oameni au semne pe piele din naștere așa eu și Alex avem această șuviță albă. Mama ne-a dus la mai mulți doctori dar nici unul nu a spus cauza exactă a culorii sale mai speciale, doar în acea zonă a capului sunt multe celule bătrâne și de aceea părul e alb. Cred mama a tuns acea șuviță de mai bine de zece ori la amândoi dar ea tot albă apărea și decât să ne băgăm și mai multe chimicale în cap eu și Alex am decis să spunem că acesta e semnul nostru natal și că asta ne face speciali.

În rest corpul meu nu este cu nimic mai special decât al unei adolescente obișnuite. Nu mă consider eu vreo frumusețe dar nici urâta nu pot să zic că sunt. La trăsăturile feței sunt identică cu Alex, iar până și culoarea ochilor o avem la fel. El e mai înalt și mai bine făcut. Bun, suntem gemeni și tot el e cel frumos.

Îmi aleg o pereche de pantaloni strâmți negri și o bluză albă, lungă în colțuri. Părul mi-l prind într-o coadă de cal și las șuvița albă liberă. La machiaj nu vreau să exagerez așa că aplic doar puțin fond de ten și niște rimel ca să acopere urmele nopții ce a trecut. În picioare îmi iau niște pantofi cu  toc mic, nu vreau să exagerez cu tocurile, pană la urmă am un metru șaptezeci.

Nu mi-am luat multe lucruri la mine: lenjerie, câteva haine comode, periuța de dinți și alte fleacuri de machiaj și igienă și două perechi de pijamale. Citisem cu o seară în urmă regulamentul Academiei și după cum mă așteptam nu aveam voie cu nimic ce ținea de electricitate, mă întreb dacă o să învățăm la lumina lumânării. În afară de asta fetele erau obligate să poarte un fel de uniformă compusă dintr-o fustă și o bluză sau un tricou, aveam chiar și echipament pentru diferite sporturi ce le putem practica în incinta școlii. Cât despre băieși ei trebuiau să poarte un sacou și o cravată. Cert era că dacă erai prins că în afara camerei purtai ceva ce nu avea sigla școlii primeai o pedeapsă. Hhhm! Nu l-am mai văzut pe Alex în sacou de când mama ne expedia la lecții de pian. Măcar asta o să fie amuzant.

Gândurile mele sunt întrerupte de un ciocănit în ușă. Vorbești de lup și lupul la ușa. Dragul meu frate stătea rezemat de tocul ușii cu o cască în ureche și cu cealaltă în mâna dreaptă.

-Mai ai de gând să te fâțâi mult în fața oglinzii? Întreabă el cu indiferență și apoi văd cum ochii i se măresc. Mă încrunt la reacția sa și apoi îmi dau seama. El purta niște blugi negri strâmți și un tricou alb ce îi punea în evidență mușchii lucrați. Oh, nu din nou!

El oftează și pleacă din ușă. Ni se întâmplă des să ne îmbrăcăm la fel. Teste psihologice spun că avem o mentalitate destul de identică, așa că să ne îmbrăcăm la fel nu e o noutate.

Mă uit nostalgica la vechea mea cameră. Era destul de mare, pereții fiind vopsit într-o nuanța de albastru foarte deschis. Bine, e destul de greu sa-ti dai seama ce culoare au fiindcă pe fiecare perete stau atârnate zeci de schițe și tablouri cat și diverse diplome. Îmi va fi dor de patul moale și de fereastra prin care priveam cerul când nu aveam somn. Îmi va fi dor de șevaletele și pânzele împrăștiate peste tot.