Academia Alice

CAPITOLUL 14: ÎNTRE CIOCAN ȘI NICOVALĂ

În poză e Alex!

Stăteam și mă holbam la patele din farfurie de cinci minute. Issa, Sam și băieții erau prinși într-o conversație aprinsă despre carnea de cal ce se servește la cantină. Sau oare despre extensiile lui Briget, coordonatoarea clubului de șah? Sincer nu nu mai știu? Adevărul e că am fost cam aeriană azi. Profesorii însă nu m-au prea băgat în seamă, dar după cină sunt chemata în biroul directoarei și deși nu am vrut să recunosc asta și în fața prietenilor mei sunt sigură că zilele mele la Academie sunt numărate. adevărul e că unul dintre țeluri mi l-am atins. Acum cel puțin știu că tot ce face Alex nu e decât o șaradă ieftină și că în interiorul lui el a rămas același frate care vrea să-și apere sora mai mică. Zâmbesc când îmi amintesc de scena pe care a făcut-o dimineață. Și totuși acel zâmbet dispare când celelalte sute de întrebări îmi invadează mintea ca o furtună ce nu lasă decât distrugeri în minte. Dacă e doar o șaradă de ce se comportă așa și acasă, până la urmă noi suntem familia lui, pe naiba sunt sora lui geamănă? Ce ascunde cu adevărat această Natasha și de ce devine atât de vulnerabilă Sam când numele ei apare în discuție? De ce nu vrea Alex să stau în preajma Natashei? Oare chestia cu Adam e doar posesivitate frățească sau e mai mult? Și cel mai important: De ce face toate astea? Cu ce scop? Din ce cauză? Ce are el de câștigat? Mă implică și pe mine? Dap, mai am multe de făcut aici....

Oftez și o văd pe Sam cum se ridică de la masă. Prinsă în gândurile mele nici nu am constatat când a trecut timpul și pauza de masă s-a sfârșit. Le fac cu mâna prietenilor mei din instinct și o urmez pe roșcată în tăcere. Cred că dacă nu aveam aceleași ore aș fi și cina și nici nu-mi dădeam seama. Eu se oprește brusc și eu mă ciocnesc de ea. Îmi ridic privirea confuză spre a sa și nu pot citi în ochii ei decât îngrijorare.

-Asta nu poate continua așa Sof.

-Ce să continue? deși știu despre ce vorbește.

-Nu e corect! spune dintr-o dată și mă face să tresar. Nu e corect ca acea...acea.. Ugh! nici nu știu cum s-o numesc...să stea toată ziua în cameră să-și titluiască viitoarele răutăți și tu, care ai trecut printr-o criză, și ți-ai folosit toată voința să nu o bagi în comă, să stai aici de-abia ținându-te pe picioare.

Oftez și o privesc cu compasiune. Mă bucur că-și face griji pentru mine. Aș vrea să și zâmbesc dar nu mă simt în stare. Avea și ea o oarecare dreptate. După fiecare criză eu și Alex petreceam zile, poate chiar săptămâni în pat, sau prin clinici de psihiatrie. De ce? Pentru că odată cu înaintarea în vârstă crizele devin mai violente și consumă o doză de energie mult mai mare. De asemenea, deveneam euforici și ne desprindeam de lume. Era ca și cum am fi plutit în neant, ca și cum tot ce ținea de realitate se depărta cu o viteză mult prea mare de noi, iar cu tată oboseala noastră nu puteam să atingem acea viteză. Așa că pentru un timp ne comportam ca niște legume fără viață. Dacă nu se întâmpla cele numite mai sus, balanța se înclina în cealaltă extremă. Eram măcinați de remușcări și de ura de sine. Dezamăgiți de noi înșine, de voința noastră limitată, eram distruși de amintirea trecutului, de vinovăția ce ne măcina sufletele ușor, ușor și ne împingea spre pierzanie. Printr-un singur cuvânt ne puteai doborâ psihic și ne întorceai lumea cu susul în jos. Și din aceste motive noi ne petreceam timpul de după, prin spitale și internate. Dar ce am făcut eu? Păi să vedem.... M-am aruncat într-un lac înghețat la 12 noaptea, împreună cu alți nebuni, printre care și bunele mele prietene, am fost confundată cu o stafie vie, sau să zic moartă, aproape am leșinat de emoții când am întâlnit acei ochii verzi și a trebuit să ascult și predica drăguțului meu frate de dimineață. Aseară eram încă sub efectul adrenalinei, dar acum....

-Sunt în regulă Sam, este doar ceva ce o să-mi treacă. Mereu se întâmplă și mereu trece. Într-un final, adaug în gând.

-Nu, nu e în regulă. Trebuie să fie ceva care să te pună pe picioare. Poate să-l întrebăm pe Alex. E imposibil să nu fi avut și el crize de când e aici.