Academia Alice

CAPITOLUL 64: ĂSTA NU E UN ADIO!

Sofia P.O.V

Vântul suflă ușor printre crengi. E o zi așa cum îmi place. Țin minte că în urmă cu câteva luni credeam că ador serile de vară, dar acum aș da toate zilele calde petrecute în Columbia pe o singură zi ca asta. E răcoare, dar nu prea frig, soarele nu prea are de gând să ne încânte cu prezența, dar pentru mine e OK. Acum aș prefera să stau pe o bancă și să privesc cerul plin de nori și poate să desenez ceva. Nu am mai desenat de mult și chiar simt nevoia să o fac.

Mâna lui Alirck e încâlcită cu a mea, iar zâmbetul și fericirea pe care o emană mă face și pe mine ma fericită. Sam discută cu Nat despre nu știu ce modă din Paris, dar nu prea sunt atentă la discuția lor. Și nici Alehandro nu prea pare să asculte cum iubita lui susține cu vehemență că francezii sunt urâți orice ar purta. Preferă să o țină protector de talie și să îi mai fure câte un sărut din când în când. Ah, ce frumoasă e dragostea! Nat în schimb e cu totul și cu totul împotriva gusturilor lui Sam în modă, ea își susține ideea că beretele au fost, sunt și vor fi mereu baza modei moderne.

Un lucru în schimb îmi distrage atenția în masa de adolescenți și profesori ce se fâțâie prin curtea școlii. Două siluete ce stau mai în umbră sunt mult prea familiare ca să nu îmi opresc privirea asupra lor. Două blonde stau rezemate de un perete lateral al școlii discutând. Una dintre ele are are părul are părul multicolor și lung, cealaltă scurt și drept. Le privesc și înghit în sec. Se pare că a venit timpul să mă țin de o promisiune.

Alrick îmi simte încordarea și își îndreaptă atenția asupra mea.

-Ești bine iubit-o? vocea lui caldă mă face să zâmbesc.

-Da....eu trebuie să fac ceva, spun și îmi iau mâna din a sa. Mă întorc repede!

Acesta se uită confuz și își dă seama că e ceva ce trebuie să fac singură. De aceea îl iubesc, mereu mă înțelege! Îmi fac loc printre mulțimea agitată de oameni până ajung la doar câțiva pași de ele. Respir ușor și mă apropii spre ele. Acestea se întorc spre mine și își măresc ochii surprinse.

-Hei, spun eu încet.

-Ce vrei? vocea lui May e atât de rece și dură că îmi pierd brusc toată încrederea.

-May!vocea Issei este ridicată și ascuțită ca întotdeauna. Nu vorbi așa cu ea!

-Pf! De parcă nu ar merita, spune May privindu-mă încruntată.

-Maya Ivanov! spune Issa supărată. Ți-am zis să nu mai vorbești așa.

-E în regulă, Issa. May are dreptate...merit asta, spun și îmi las capul în jos.

-Sof eu... vocea lui May e stinsă și îi simnt regretul, dar nu o las să continue.

-Nu, ai dreptae! Dar.... Chiar regret! Îmi pare atât de rău fetelor, chiar îmi pare! V-am dat la o parte și nu m-am uitat înapoi și asta e atât de greșit. Îmi pare atât de rău! Sincer! Doar că....

-...lucrurile s-au schimbat nu? îmi ridic privirea surprinsă când o aud pe May.

-Forte mult..., recunosc.

-E în regulă! spune Issa. După ce..... ai plecat am fost distruse amândouă...

-Doar tu...spune May.

-....amândouă. Dar când te-am văzut fericită și când te vedeam cum rândeai când erai cu ei, pur și simplu am înțeles.

Nu pot decât să le iau pe amândouă într-o îmbrățișare lungă, deși May nu a prea fost de acord.

-Și ce-am pierdut? le întreb când ne despărțim, iar Issa începe să râdă.

-MAYA ARE IUBIT! spune ea și în momentul următor primește un bum în stomac.

-Nu cred! spun și încep să râd, în timp ce May mârâie. Cine e norocosul?

-Îl cheamă Dimitri, un rus care ia pus inima pe jar blondei ăsteia când a fost singurul care a putut să o învingă la un sport, spune Issa ridicând din sprâncene.

-O Doamne! Maya aventuroaso! spun eu râzând.

-Asta e așa de umilitor! spune May.

-Și asta nu e tot! spune Issa. Sportul la care a învinso e tenis de masă. Se pare că Dimitri e directorul unei academii sportive în Moscova renumită în întreaga lume. Și fata asta tocmai a primit o bursă acolo!

-Felicitări!! spun și o iau în brațe. Dar stai câți ani are tipul ăsta?

-20, mormăie May. Aperent nu e el directorul, ci tatăl său. Dar în doi trei ani el va urca la conducere școlii și da.

-Ok. Și asta o să fie peste un an sau...

-Plec în două săptămâni, spune ea și eu încremenesc. Doua săptămâni. M-am întors doar să-mi fac transferul.

-Oh! spune eu.

-Da, nici eu nu mai pierd timpul pe aici mult timp, spune Issa și mă încrunt.

-Cum? vocea mea devine o șoaptă.

-Îl mai ține pe Chriss? Acum ieșim împreună și suntem chiar fericiți. L-am convins să facă cu mine lecții de modeling în joacă, dintr-un pariu și ghici ce? În timp ce ne jucam cu niște poze pe Insta ne-am trezit că ne sună o casă de modă. Un contract pe trei ani, imaginea unei firme de modă pentru un nou proiect pentru cupluri și asta a fost. Ne-au zis că le place cum dăm împreună și că iubirea noastră e mai mult decât superbă.

-În cât timp pleci? o întreb temătoare.

-În trei săptămâni ar trebui să ne încheiem abândoi toate treburile cu Academia, spune și eu oftez.

Încerc să spun ceva dar....

-Sofia! Trebuie să mergem! vocea lui Alrick mă face să mă întorc. Acesta îmi face cu mâna și eu îi zâmbesc. Mă întorc spre fete cu un zâmbet trist.

-E în regulă, spune May. Și noi trebuie să plecăm.

-Păi, ne mai vedem pe aici, spune Issa și se întorc ca să plece spre sala de evenimente.

-Maya, Aissa! spun și ele se întorc, privindu-mă confuze.

-Ăsta nu e un adio! spun eu.

Mă privesc triste așa cum o fac și eu. Nu îmi place să mint.... Se întorc și pleacă lăsându-mă acolo. Simt cum o lacrimă mi se prelinge pe obraz. Tocmai mi-am pierdut două părți din suflet....