Academia Alice

CAPITOLUL 61: TRECUT

Alehandro P.O.V

Am făcut multe în viață asta. Lucruri care m-au înspăimântat, motivat, uluit sau fascinat. Am văzut și făcut o mulțime de lucruri și mi-am săpat drumul spre succes prin multe mijloace, unele mai puțin curate și nu o dată mi-am pătat mâinile cu sânge pentru a obține ceea ce vreau. Așa am fost mereu și tind să cred că așa voi fi întotdeauna, voi face orice îmi stă în putință ca sa-mi ating țelurile.

Sentimente...Sentimentele înseamnă slăbiciune și slăbiciunea în lumea mea e mortală, iar la sfârșitul zilei rămân în picioare doar cei care stăpânesc trei arme foarte importante: indiferența, egoismul și puterea. Cea din urmă mi s-a impus încă de la vârsta de 14 ani când am intrat în lumea mafiei. Eram un puști, un orfan, un am al străzii când mi s-a întâmplat să încerc să fur de la Hulio. Hulio....el e omul pe care l-am respecta cel mai mult în viața asta. L-am admirat ca pe un mentor și m-am imaginat nu o dată în locul lui. De-a lungul anilor el m-a învățat multe reguli și în ultimul ceas am respectat-o pe cea mai importantă: Niciodată nu-ți trăda familia!

Dar au trecut anii, rănile adânci mi s-au vindecat și durea s-a dus și ea. Nu regret nici o clipă ceea ce am făcut în trecut fiindcă asta m-a adus acum aici. Sunt un monstru, dar îmi place. Îmi place ceea ce fac, îmi place cum mă privesc toți cu teamă și cum ochii lor sunt plini de frică. Pur și simplu iubesc asta și nimic nu mă poate opri să ajung tot mai sus. Cu toate acestea nu voi face greșeala lui Hulio, nu voi pune mai presus dorințele mele decât familia mea. Nu! Altfel îmi voi săpa singur groapa și tot eu voi cădea în ea. Familia mea e de la un timp din ce în ce mai mare, fiindcă pe zi ce trece sunt tot mai multe persoane de care ajung să mă atașez. Undeva în centrul lor e Alrick, fiindcă de pămpălăul asta trebuie să m grijă cât de mult pot. Mai e Sofia, chiar dacă o cunosc de puțin timp știu că fără ea Alrick iar va intra în depresie și doar de sentimentele lui instabile n-am eu chef acum. Frate Sofiei, Alexander, pare un timp de treabă și chiar părea să știe ce face în timpul operațiunilor de căutare. Micuța, dar puternica Natasha e de asemenea o fiere destul e puternică, cam neexperimentată, dar puternică. Și mai e ea... Ea mi-a dat toată lumea peste cap de când am cunoscut-o. Mi princesa, Samantha, e ca un înger când o vezi: frumoasă, elegantă, stilată și o ispită vie. Felicitări celor care nu au ajuns să o cunoască cu adevărat...veți avea o viață fericită și veți visa frumos la noapte. Din păcate sau din fericire eu nu fac parte din această categorie....eu o cunosc, trup și suflet și e vai de mine. Sub chipul de înger de ascunde o minte sadică și criminală și Doamne ajută să nu-i greșesc cu ceva. Când vrea poate fi o sfântă, dar în rest e un mic drăcușor care cel mai probabil îmi va mânca zilele. Am vrut pericol? O femeie puternică, rea, sexy? Cunoscând-o pe Sam am luat ce mai mare boală posibilă: Dragostea. Da, presimt că roșcata mă îmi va face multe probleme, dar să fim serioși...cel puțin nu mă voi putea plictisi. Acum ea și doar ea mă face să încalc o regulă a lui Hulio: Fără sentimente! Hmm...niciodată nu mi-au plăcut regulile, doar regulile sunt făcute ca să fie încălcate.

Totuși ar trebui să revin în prezent. Autobuz. Sunt într-un autobuz....Da, am făcut-o și p-asta. Și mai zice Alrick că nu încerc lucruri noi, da.... Ați mai auzit de O dată în viață? Cred că e valabil și la mine. În altă ordine de idei singurul lucru bun în situația de față e roșcate mea care s-a ghemuit în brațele mele de la începutul drumului. Asta după ce și-a înjurat cam o oră fratele nătâng, o ador când e nervoasă. Doarme liniștită și pare că nimic nu o va putea distrage și e așa de frumoasă când doarme și nu vrea să ucidă sau amenințe pe nimeni.

-Mai avem puțin și ajungem, spune Sof care de pe scaunul din stânga noastră.

-Cum poate să doarmă așa? o întreb dând din cap spre roșcată.

-Are un somn profund, când e foarte obosită pur și simplu adoarme! spun ea zâmbind, apoi se uită pe geam.

-Și, îți e dor de academie? Da, știu, Alehandro făcând conversație, dar e cea mai bună prietenă a lui Sam...puncte bonus pentru mine!

-Nu știu, spun ea nostalgică, în ultimul timp lucrurile sunt cam confuze. Dar destul despre mine! Acum...spune și se uită la mine pe sub gene, presimt că m-am băgat în gura lupului. Nu prea te văd ca pe un elev transferat,spune și apoi o bufnește râsul.

-Da, eu și cu școala nu prea ne înțelegem, dar îl ai în fața pe noul profesor de sport! spun eu schițând un zâmbet forțat, iar ea izbucnește de-a dreptul în râs.

Da....nu vreau să vorbesc despre asta. Vă spun doar atât: Alrick.... Începe să mă calce rău de tot pe nervi tipul ăsta.

-Tu...prof de sport! spune Sof și eu mă uit la ea resemnat. Hmm.. Se pare că orele de sport vor deveni din ce în ce mai interesante, domnule profesor! Mai ales pentru frumoasa adormită, spun ea printre mustăți și eu mă uit la roșcata din brațele mele.

-Tu și Sam aveți o relație relație destul de strânsă, schimb eu subiectul.

-Dap, e una dintre primele fete pe care le-am cunoscut când am ajuns la Academie și o iubesc mult de tot, spune și o privește atent pe micuța mea prințesă, dar apoi își ridică ochii spre mine serioasă. Dacă îndrăznești să o rănești...

-...îmi trag singur glonțul în cap.

Aceasta aprobă serioasă și apoi se ridică de pe scaun și se duce înapoi în spate. Cred că s-a trezit Alrick și cum a văzut că nu mai e Sof lângă el a început să plângă ca o fetiță și Alex nu-l mia poate potoli. Da, glumeam....nici un tanc nu-l trezește pe asta! Acum că stau să mă gândesc cred că e moștenire de familie.

Dintr-o dată dintre copaci încep să se zărească niște turnuri, urmate de ziduri din ce în ce mai vizibile și înainte să îmi dau seama autobuzul oprește. Mă uit pe gem uimit. Niște porți impresionante și negre ca noaptea se deschid în fața noastră. Dincolo de ele o clădire impresionantă și foarte veche pare a străluci în lumina tăcută a asfințitului, înălțându-și turnurile până dincolo de cer. Totul e în așa armonie, așa strălucire, e atât de, atât de......Ah! Deja mi-e dor de Medelin....