Academia Alice

CAPITOLUL 72: ADEVĂR II

-Deci stai să vad dacă am înțeles. Sunt moștenitoarea unei așa zise regine ce a trăit în urmă cu muți ani și care era și cea mai cea de la vremea ei, de asemenea acest Inferno mă vânează fiindcă sunt drăguță și știu să atrag oamenii de partea mea, mai e și partea cu încoronarea și bla bla bla. Apoi profeția aia ciudată și tot tacâmul cum că eu și Alex o vom scoate la capăt cu regatul ăsta aparent inexistent în timpul nostru, spun și Khatrin dă din cap.

-Cam asta ar fi, spune aceasta și eu rămân perplexă pentru o secundă.

Cu siguranță dacă îmi spunea că sunt extraterestră, vampir sau vârcolac nu eram mai confuză până acum.

-Nu pot să cred câte s-au putut schimba în ultimele luni,spun și ea îmi aruncă o privire întrebătoare. Mai întâi merg la o școală ca să-mi recăpătez fratele și acum ce? Aflu că sunt o prințesă și că mai sunt și în pericol din cauza unui grup de ciudați care n-au ce face.

-Ciudații ăia sunt puternici și reprezină o armă a guvernului deci nu-i poți denunța pur și simplu la poliție.

-Dar nu e corect! spun și mă ridic de pe scaun. Nu pot pur și simplu să mă salte după stradă și să mă închidă într-un laborator din cauza trecutului meu, a faptelor pe care nici nu le-am făcut eu.

Khatrin îmi zâmbește compătimitor și parcă în privirea ei văd un strop de suferință.

-Nu ești prima care spune asta, Siryus. Mama ta a gândit la fel și a ajuns să-l piardă pe Erick și  aproape și pe tine și Orion.

-Mama? spun și apoi îmi sare ceva în atenție. Cine este Erick?

Ea își pleacă privirea în pământ și șuvițele sale blonde îi înconjoară ușor fața.

-De când ai aflat adevărul nu te-ai gândit niciodată la familia ta reală. Ți-ai întâlnit mama, dar...

-Tatăl meu..., atunci îmi pică fisa.

Țin minte că mama mea adoptivă mi-a spus că pe vremea când era în liceu  Melody a cunoscut un băiat cu care s-a și căsătorit, dar apoi.... când ne-a adus pe noi a fost doar ea. Nu mi-a spus nimeni nimic despre așa zisul meu tată sau despre ce s-a întâmplat cu el.... Îmi ridic privirea spre Khatrin și o văd că acum mă privește și ea, iar ce văd în privirea ei nu-mi place.

-Cum s-a întâmplat? spun eu fără emoții în glas.

-Acest lucru ar trebui să ți-l povestească mama ta.

-Nu cred că-i e ușor, mie nu mi-ar fi, imaginea lui Alrick trece prin fața ochilor mei ca un fulger și la fel de repede o și îndepărtez.

-Știi cu se ocupă iubitul tău, nu? spune și eu afirm. Tatăl lui se ocupa de asemenea  cu astfel de .... îndeletniciri mai puțin legale. Dar mama lui Sam și Alrick l-a iubit oricum. Ea știa, a știut de la bun început cine e și cu ce se ocupă soțul ei, deși nu a dat niciodată de înțeles asta.

-Dar cum? întreb și mici frânturi din noaptea aceea din hotelul londonez în care Sam mi-a spus totul îmi reapare în mine. Am crezut că ea nu a știut nimic?

-Asta au crezut toți, nici măcar Melody nu a știut de la bun început, așa cum nici până în prezent nu știe cu se se ocupa Rose înainte de a se căsători. Spion.

-Ok, asta chiar nu o cred, spun și mă încrunt. Rose? Femeia aia e mai scundă și mai delicată ca un fulg de nea. Cum ar putea ea, o puștoaică de maxim 19 ani să fie spion? Am crezut că a urmat cursurile de artă la fel ca Sam.

Khatrin zâmbește și își dă o șuviță roșie din ochi.

-Nimeni nu a știut și nici în prezent nimeni nu știe, hmm....de fapt acum știi tu. Și aș vrea să te rog ca această informația să rămână la masa asta, spun și eu afirm. Bun, cum spuneam Rose a fost un fost spion de-al serviciilor secrete care se ocupa de crima organizată și în special de lumea mafiei. Totul s-a schimbat când l-a întâlnit pe Hulio, viitorul cap al mafiei Columbiene. El putea să fie biletul ei spre spionajul profesionist. Îl învârtea pe tânărul mafiot pe degete la fel ca un jucător de poker. Însă roșcata i-a căzut în plasă și s-au îndrăgostit, apoi s-au căsătorit.