Autor P.O.V
Sofia stă rezemată de balustrada de la balcon privind spre pădure. Niciodată nu i s-a părut acest peisaj mai frumos și mai plin de mistere. Știe că asta e lumea ei, lumea în care avea să trăiască de acum în colo, lumea pe care avea s-o iubească. Dar de acum totul va fi altfel. A trecut ceva de când toate au luat sfârșit, de când s-a întors acasă și și-a găsit în sfârșit liniștea. Asta a fost posibil doar datorită mamei ei pe care o iubește acum mai mult ca orice. Amândouă s-au gândit că e timpul pentru o schimbare. Melody și Rose au hotărât să-și mai petreacă aici următorul an, până când Sam și Sof își vor termina studiile. Melody a asigurat însă tot perimetrul academiei astfel încât Sofia să fie în perfectă siguranță atâta timp cât nu părăsește campusul, asta incluzând și teritoriul din jur.
În una dintre zile Sam și Alex i-au arătat lui Sof așa zisa lor bază secretă. A fost surprinsă să vadă că nu era departe de academie, dar în mare era sub pământ. Avea o sală de antrenament, o sală a armelor și Sof era să facă atac de panică când a văzut-o pe Sam mânuind un pistol cât jumătate din ea. Mai avea o sală de control, a văzut că erau camere prin tot campusul și o parcare subterană. Spre surprinderea ei erau o mulțime de copii din școală, pe care îi văzuse pe hol, dar cu care nu vorbise niciodată. Toți, dar absolut toți îi cunoșteau secretul și vroiau s-o protejeze. Atunci pentru o clipă i-a auzit vocea lui Khatrin în cap și și-a amintit de cuvintele ei Ea a avut un talent unic, talentul de ai inspira pe ceilalți s-o urmeze. Atunci Sofia s-a simțit ca Josefine. Nu îi cunoscu se pe acei oameni înainte, dar ei o urmau și erau gata să o protejeze de orice pericol fără a o cunoște mai întâi.
Mai târziu Sofia a ținut să le mulțumească tuturor pentru ceea ce făcuseră pentru ea, iar zâmbetul ei îi făcuseră pe toți să o privească cu un oarecare devotament. Acum fiecare dintre ei își reluaseră îndatoririle normale, nemaifiind nevoie de protecția lor. Baza în schimb a rămas acolo, în caz de orice, îi spusese Alex înainte să plece. Acum atât fratele ei cât și Sam și Nat nu mai aveau nimic care să-i lege de Academie. Natasha le spusese cu o săptămână după aceea că o casă de discuri din New Yorck a contactat-o și ia propus un contact. A vorbit deja cu William, tatăl ei și acesta e de acord ca micuța Nat să-și continue studiile în America la o școala particulară cu program flexibil ca să poată să-și urmeze cariera. Cea mai grea parte pentru ea a fost să le spună lor. Toți au felicitat-o și au încurajat-o, toți mai puțin o persoană. Alex a fost așa de șocat că pur și simplu a plecat, trântind ușa în urma lui. Sof a tot încercat să dea de el, dar el nu era de găsit. Într-un final s-a lăsat bătută și a considerat că cel mai bine e să-l lase o perioadă singur. Chiar dacă nu a arătat niciodată asta, doar ea știe cât de mult a ținut Alex la Natasha. Ea era sora lui, ea știa mai mult decât putea el să spună...
Orele de curs au decurs destul de normal. Plictiseală și proiectele erau la ordinea zilei, iar pentru Sof și prietenii ei viața a devenit după multă vreme cât de cât normală. Bine, viața ei normală însemnă să participe la concursuri cu desenele ei, să se furișeze la miezul nopții pentru o baie în lacul Alice sau să se joace de-a schimb de camere cu Alehandro. Dar își iubea viața atât de mult cum își iubea prietenii. Da, avea să-i fie dor de Nat, dar știa că vor vorbi la telefon zilnic și își vor povesti totul. De sigur că Nat va veni la nunta lui Sam cu Alehandro care va fi în vara următoare. Hmm....dragostea plutește în aer la Academie .... și Sam va afla deabia atunci, cu două minute înainte că merge la nunta ei. După părerea lui Alrick, Alehandro va fi părăsit la altar, dacă nu o legăm pe Sam de preot, dar nici atunci lucrurile nu sunt pe deplin sigure. Roșcata va avea o vară mult prea lungă. Alehandro în schimb i-a zis lui Sof că o duce pe Sam două luni în jurul lumii, ca un fel de lună de miere. Natasha a zis că vrea poze cu Sam aruncând cu o franzelă într-un francez... lui Sam chiar nu-i place țara aia...
CITEȘTI
Academia Alice
Teen FictionA privit cladirea uriașă din fața ei, ce putea fi numită cu siguranță castel, și în acel moment un nod i se pune în gât... Știa...pur și simplu știa că odată cu primul pas pe care îl va face dincolo de porțile uriașe de fier se va afla într-o altă l...