Academia Alice

CAPITOLUL 32: FRAȚI PARTEA I

Sam P.O.V.

Flashback

Fotoliul rece din salon era pe departe cel mai interesant lucru din această încăpere. Mă uit în jurul meu și aproape că nu pot să îmi stăpânesc lacrimile ce stau să-mi păteze obrajii roșiatici. Au curățat tot..... sângele, urmele atacului, gloanțele împrăștiate pe podea. Cu toate acestea eu le văd tot aici, sunt tot cu mine, imprimându-mi-se ca un tatuaj pe inimă imaginea tatălui meu mort. Nu pot să-mi dau seama că acum mai puțin de 48 de ore el era în viață și mă iubea. Nu pot să admit că eu și Alrick am rămas singuri. NU POT!

-Samantha, vocea dură a lui Wiliam mă aduce la realitatea crudă. E timpul să plecăm!

-Să plecăm, spun eu cu o voce tremurată. Unde să plecă? mă uit la Alrick dar acesta lasă privirea în jos. De la moartea tatei, adică de ieri seară, nu l-am mai auzit pronunțând nici un cuvânt. Nici nu mă miră având în vedere că dacă nu apărea Wiliam la momentul potrivit cel mai probabil eu rămâneam singură pe acest pământ și el era acolo sus cu mama și tata.

-Samantha, îmi spune Wiliam blând. Plecăm în Londra.

End of flashback

Stau nemișcată și privesc la bărbatul din fața mea care mă analizează atent. După mai bine de trei ani în care am încercat să șterg cu toată ființa mea amintirea lui, a celui care mi-a adus atâta suferință, chiar Arlick în persoană intră ca un șobolan în viața mea și-mi aduce înapoi ceea ce urăsc cel mai mult: O aduce înapoi pe Samy. Pulsul îmi crește și adrenalina la fel și simt cu îmi vine să arunc ceva în aer. Îmi vine să bat pe cineva așa de tare încât Alex să mă mustreze, ca apoi să mă pedepsească cu trei ore de antrenament în plus. Nu m-aș supăra dacă asta ar însemna să lovesc sacul de box de parcă ar fi trecutul meu. cu un Al împacheta în el și îmi plus așa mi-aș calma și nervi.

S-a schimbat, mult. Este mai înalt, mai bine făcut, mai puternic și pare și mai arogant. Nu mai e același Al pe care îl cunoșteam cândva. Nu mai e doar un copil răzgâiat care își pierde nopțile prin cluburi și se întoarce dimineața acasă praf. Nu!. Are o aură de adolescent și o față de copil, dar încă îl cunosc și pot spune că ceva s-a schimbat, ceva l-a schimbat și ceea ce văd în fața ochilor e doar o fațadă. Dar sper din toată inima ca nu e ceea ce cred eu....

-Samy, vocea lui groasă îmi gâdilă timpanele și eu revin în prezent. Poate că o persoană normală ar fi reacționat altfel într-o așa situație, dar eu nu mă mai consider de mult o persoană normală.

Mă uit la el rece, toate amintirile dureroase și ura din trecut îmi revin în minte ca un fulger. Atâta amar de timp. Ar fi putut să mă sune, ar fi putut să-mi scrie.... la naiba! Ar fi putut să-mi zică înainte să mă urc în avionul ăla că nu vrea să mă mai vadă niciodată și că ar fi mai bine pentru toți să uit de existența sa. Poate așa aș fi trecut mai ușor peste, poate că nici nu mi-ar mai fi păsat acum și l-aș fi tratat ca pe un vechi prieten, sau mai bie ca pe un străin care îmi provoacă o puternică senzație de deja vu. Dar nu, el nu a făcut decât să lase timpul să treacă și să îmi lase speranțe false care m-ar fi putut distruge în lipsa lui Alex. Mă îndrept spre el cu lași hotărâți și Al doar stă și se holbează uimit. Probabil că nici nu l-a interesat să-l întrebe pe Wiliam la ce școală vom învăța eu și Natasha. Bine înțeles că nu! De ce l-ar interesa până la urmă. Nici nu clipesc când palma mea face contact cu obrazul lui și-l face să își întoarcă capul spre stânga. Se întoarce și mă privește uimit, dar eu îmi păstrez atitudinea rece și vocea calmă și clară.

-Ești cel mai josnic om de pe acest pământ Alrick. Dacă mai îndrăznești să te mai apropii de Alex, de Sof sau de mine o să fac să te doară, spun accentuând ultimul cuvânt. În deosebire de tine ei sunt singuri care mi-au fost aproape când inima mea era sfâșiată. Ei Alrick, nu tu! Nu părăsesc nici o clipă contactul vizual și după câteva clipe dau să mă întorc, dar îmi amintesc ceva. Ah și țin să te anunț că draga ta Samy, a fost împușcată acum trei ani undeva în Columbia. Din păcate tu ai fost prea ocupat să mai vii la înmormântarea ei. Iar cea pe care o privești acum, spun și arăt spre mine, ea e Sam. Ea e de 10 ori mai puternică, mai tupeistă, mai îndrăzneață și mai dură decât a fost Samy vreodată, iar această nouă Sam o să te distrugă dacă te mai bagi în treburile ei.