Academia Alice

CAPITOLUL 39: SALVEAZĂ CRĂCIUNUL!

Săptămânile au trecut încet. Cu multă agitație, dar destul de încet. Eu m-am străduit mai mult pe școală, pe care o cam neglijasem în ultima perioadă. Poate că ora de istorie nu e la fel de palpitantă ca un club din New York, dar trebuie să mai facem și de-astea nu?

Am făcut proiecte, am muncit din greu ca sa fiu în continuare printre primi la școală. Eu și Alex suntem din nou frații de o dinioară și cred că asta cea mai mare realizare a mea aici. Mă ajută la teme și mă încurajează să fac lucruri noi, să mă implic în cluburi și să fiu activă la școală. Mă face să mă simt apreciată și sprijinită așa cum o făcea cândva. Când suntem doar noi doi îl văd mai meru zâmbind și asta mă face așa de fericită, chiar dacă cum cineva nou se alătură discuției își ia din nou fața de badboy. E așa de dulce să-l vezi panicându-se când nu mă găsește și să observe mai apoi că am adormit în bibliotecă, iar apoi să-mi facă o scenă fiindcă sunt neatentă. E așa de protectiv!

Cu Sam vorbesc mai mereu, dar cu Issa, May și restu nu prea mai stau. Acum la prânz stau cu Alex, Sam,  Alrick și Natasha la masă. De când mi-a zis Sam că Nat e îndrăgostită până peste cap de fratele meu noi două am devenit bune prietene. Nu e o scorpie așa cum am crezut. E chiar de treabă. Doar că e așa de îndrăgostită de Alex încât nici nu mai gândește când e lângă el. Eu și Sam râdem de fiecare dată când face vreo gafă în preajma lui și apoi o încurajăm. Am făcut tot felul de planuri nebunești la petrecerile în pijamale cum să-i aducem împreună. Nat a băgat o pilă undeva și acum are camera imediat lângă mine, de cealaltă parte. E clar, până la sfârșitul anului ăști doi vor fi cuplul secolului. Asta dacă tontu de fratimi-o o să-și dea seama că și el e înnebunit după ea. Dar de, chiar dacă îi lovești cu ceva în cap nu își dau seama de ce simt. Idioți!

Că tot veni vorba de relații! Eu și Edward suntem..... prieteni. Asta dacă nu incluzi privirile aruncate pe furiș sau ochii tăioși pe care ni-i aruncăm când unul dintre noi vorbește cu o persoană de sex opus. Da, eu am fost geloasă pe profa lui de biologie care e o babă de cicizeci de ani și el pe profu meu de sport, care are 35, nevastă și doi copii. Suntem de speriat, dar nici unul n-ar recunoaște nici în ruptul capului. Ne considerăm prieteni și atât. Am ajuns să-l cunosc destul de bine și asta mă face fericită. El e la profilul de muzică. Cine ar fi crezut că poate să cânte așa de frumos la vioară. Cu siguranță eu nu! Și chiar e fenomenal omu ăsta! E un talent înnăscut. Dar nu doar atât, când mi-a spus că mai cochetează și el cu arta nu glumea. Da nu orice fel de artă.  Mi-a făcut un portret din pietricele, nisip și scoici. Și arăta exact, dar exact ca mine. Când l-am văzut am zis că e mult mai frumoasă ca mine. Acum așa zisul său dar atârnă chiar lângă tabloul meu premiu în holul central, care a venit într-un final înapoi.

Pe Adam nu l-am mai văzut și asta mă cam sperie într-un fel. Uneori mă întreb ce s-a întâmplat cu el, dar mereu mă lasă rece această întrebare.

Acum mai e aproximativ o săptămână până începe vacanța de iarnă. Yeei! O să merg acasă și asta mă bucură mult de tot! Mi se pare ciudat că de fiecare dată când îi pomenesc asta lui Alex el nu zice nimic și evită subiectul. E ciudat, dar când nu e Alex ciudat? Acum e foarte frig afară și am renunțat la fuste pentru blugii groșii și călduroși și o giacă de piele. E mai bine, având în vedere că dacă purtam îmbrăcămintea mea obișnuită până acum eram țurțure. Sunt cu Nat și Sam și mergem amândouă spre cantină. E ora prânzului și mie mi-e o foame de lup.

-Și să vezi ce i-am zis eu profului ăla enervat, spune Nat și eu și Sam o privim ca pe o emisiune de comedie. Băi nene, tu nu-mi spui mie cum să fac un triunghi circumscris în cerc!

-Și el ce-a zis? întreabă Sam.

-Că-mi dă patru, spune și eu și Sam izbucnim în râs. Nu mai râdeți, boșorogu chiar mi-a pus patru!