Academia Alice

CAPITOLUL 54: DIMINEAȚA DE CRĂCIUN

Sam P.O.V

Deschid ochii buimacă când o rază de lumină enervantă se decide să-mi strice somnul. Mă ridic în capul oaselor și privesc în jur confuză. Cu siguranță asta nu-i camera mea! Pereții sunt negrii, unul fiind de sticlă și care pare să dea într-o terasă mai mică, mobila este albă și are un aspect modern care e exact pe gustul meu. Clipesc de două ori și brusc îmi aduc aminte de seara trecută...mașină....cursă cu Alehandro... Medellin....club.....muzică....dans....sărut...încă un sărut....plecat de la club....ajuns undeva unde presupun că-i locul ăsta....mai multe săruturi....și apoi...așternuturi fine....el...

O DOAMNE!

Sar din pat ca arsă și observ că port doar o bluză de trening cu trei numere mai mare și lenjerie intimă. Îmi mut greutatea de pe un picior pe altul simțind nevoia să sparg ceva. Cum am putut fi atât de imatură!?! Cred că-l cunosc de mai puțin de 24 de ore și deja m-am culcat cu el?! Ce era în capul mea? E, de parcă nu ți-a plăcut! Nu am zis asta! Și atunci care e problema? Faptul că sunt o proastă! Știam deja asta, dragă nu trebuie să te mai agiți și tu... Și în plus.... cred că ar trebui să te gândești la altceva acum... La ce? Nu crezi că lipsește cineva din peisaj? Cum ar fi el?

Cred că dacă conștiința mea ar avea mâini mi-ar da o palmă acum. Am două variante acum: să deschid ușa și să mă plimb ca nebuna prin casă, sau să mă duc să mă uit pe geam în speranța că el ar putea fi afară. Aleg varianta a doua și mă îndrept spre peretele de sticlă și ce să vezi demonul meu pierdut e la piscina vorbii la telefon. Aha! Deci astea griji ai tu când eu îmi bat capul cu seara trecută! Cel puțin putea și el să rămână cu mine....ce om! E lasă că nu rămân lucrurile așa. Mă îndrept cu pași hotărâți spre ușă și imediat ce am grijă sa-mi trac bluza de trening cu trei numere mai mari care de-abia îmi ajunge sub fund, ies ca o felină din camă, nefăcând nici un zgomot. Merg pe holul lung cu pereți albi până dau de niște scări și cobor spre parter. Mă mai învârt puțin pe la parter, rătăcind prin bucătărie și prin living până descopăr ușa din spate și mă proptesc în tocul ușii. Dragul meu demon pare să se certe... sau mai de grabă să-l certe pe cel de la capătul firului. Pentru un moment chiar mi-a fost milă de acel om, Alehandro părea să fie foarte furios și țipa efectiv la săracul om. Conversația părea a fi purtată în greacă așa că nici dacă mă chinuiam nu înțelegeam nimic din ce zicea.

Am zâmbit vicleană și am început să mă apropii tiptil, tiptil de el.Părea prea prins în conversația lui ca să mai audă ceva prin jur. Mare greșeală demonule, mare greșeală. Pas,pas, pas. De fiecare dată eram atentă la fiecare mișcare a lui. Părea din ce în ce mai furios și asta aproape că mă făcea să râd, dar m-am abținut ca să nu-i stric surpriza. Când ajung în spatele lui respir o dată și apoi îl dau un brânci în spate acesta dezechilibrându-se și căzând în piscină.

Imediat cum cade eu încep să râd isteric de simt cum îmi dau lacrimile. Dar ceea ce e și mai amuzant e fața pe care a făcut-o când a ieșit la suprafață. Părea o combinație între surprindere-furie-confuzie. Și nu pot să mă abțin să nu spun că e adorabil.

-Care e problema ta? întreabă el confuz și poate puțin supărat.

-O, iubire, asta e pentru că m-ai lăsat singură după noaptea trecută, spun și mă întorc cu spatele la el, pregătită să-mi fac ieșirea ca o divă.....dar erau prea frumoase lucrurile să rămână așa.

Nu apuc să fac nici un pas că simt o mână rece pe glezna stângă. Nici nu apuc să reacționez că simt cum îmi pierd instant echilibrul și în nici două secunde fac contact cu apa rece. Nu cred că a făcut asta! Un fior îmi traversează șira spinării când sunt efectiv sub apă, mai ales că nu știu să înot. Dau din mâini și din picioare dar simt cum mă scufund din ce în ce mai mult. Deodată simt cum două brațe puternice mă lipesc de un piept tare și mă ridică la suprafață.

Imediat iau o gură mare de aer și deschid ochii, dând de privirea electrizantă a demonului care acum mă ține în brațe. Dacă aș fi o fată normală, acum probabil aș roși... Dar să fim serioși, când am fost eu normală?

-Idiotul! Apa este rece! țip eu nervoasă la el și imediat urechile mele sunt invadate de râsul său cristalin. E ceva la bărbatul ăsta care nu e perfect?

-Tu ai început, spune cu o voce de copil când se mai potolește din râs.

-Dar tu ai continuat! spun eu revoltată. Idiotule! spun și fac botic.

-Aseară nu păream așa de idiot! spun și de dată asta zâmbetul lui arogant revine. Bun, acum am roșit.

Își ridică o mână din apă și îmi ridică bărbia obligându-mă să -l privesc în ochi.

-Ești așa frumoasă când roșești, spun și simt cum îmi ia fața foc. Sunt pe cale să-i spun ceva, dar imediat strănut. Asta nu-i de bine.

-Dacă o să răcesc o să fie vina ta! spun și el iar începe să rână.

Într-un final l-am convins să ieșim din piscină și imediat ce am ajuns afară am simțit cum încep să tremur. Eu i-am zis că apa aia era rece! Tremur din toate încheieturile și el nu face decât să râdă ca prostu!

-Nu pot să înțeleg cum de ți-e ție frig când afară sunt 38 de grade! spune și eu nu mă pot abține să nu-i dau una în burtă, dar nici nu cred că a observat dar să și simtă.

-Taci, idiotule! Eu tremur aici! zic și el se oprește brusc din râs și se uită cu față serioasă la mine. Asta nu poate fi de bine!

-Știi ce trebuie să faci ca să nu răcești? întreabă el și eu mă uit la el confuză. Trebuie să faci o baie fierbinte! spune și face semn cu degetul în aer. Iar eu trebuie să te ajut să verifici dacă e destul de fierbinte apa! încheie el dramatic și mă privește rânjind. Oh, nu!

-ALEHANDRO!

***

Autor P.O.V

La conacul familiei Rodriguez e liniște. Singurii care s-au trezit sunt Alrick și Sofia care acum stau la balustrada din hol, privind spre ușa de la intrare. Nici unul nu scoate nici un sunet. Situația e cam ciudată pentru amândoi, singurul lucru cert e că de acum relația dintre ei nu va mai fi una de prietenie și că noaptea trecută s-au cam spus lucrurilor pe nume pentru prima dată. Deodată Sofia vrea să spargă liniștea și întreabă:

-Tu ai văzut-o pe Sam de seara trecută?

Alrick se uită confuz la ea și deschide ușa să spună ceva dar înainte să apuce să scoată un cuvânt ușa de la intrare se trântește de perete și pe ea intră.....