Academia Alice

CAPITOLUL 10: DEZVĂLUIRE ȘOCANTĂ ȘI SÂNGE

-Ce ar trebui să port când mă întâlnesc cu o fantomă? și aceasta e Issa care stă în fața dulapului ei de patru ore, mai precis de după cină și se holbează la umerașe.

-Ceva care se poate dezbrăca ușor? spun deja plictisită să-i tot împletesc șuvițele lui Sam. Și mă rog, de ce îți alegi hainele de pe acum dacă de-abia mâine e joi?

Aceasta oftează fără a-mi arunca vreo privire și pot să pun pariu că s-a încruntat exasperată.

-Sofia, tu nu poți înțelege! E foarte important să fii pregătită!

-Cum spui tu Issa, dar și Sam trebuie să plecăm, nu uita că noi stăm două etaje mai sus și mai sunt patru minute până la stingere.

-Ok, eu tot nu mă voi hotărâ până mâine seară la 11 deci....

Ne spunem noapte bună și eu și Sam fugim sus. Ea spune că e prea obosită din cauză că  Edwin, profu de sport, i-a pus să alerge 20 de ture de campus. De ce ne mai trebuie ore de spot la o școală de talente? Nu îi voi înțelege niciodată pe oameni ăștia!

Dap, eu chiar am decis să particip la nebunia asta pe care ei o numesc tradiția claselor a XI-a. Nu  știu ce să cred despre povestea aia cu fantoma și cu apa sângerie, dar și în gașca mea treburile sunt împărțite. Issa și J cred că totul e adevărat, Sam și Chris par a fi indiferenți, iar May spune că sunt doar abureli. Ideea e că eu nu prea știu de ce parte să fiu.

Decid să las capitolul Lacul Alice deoparte momentan și mă duc să fac un duș. Acolo ghiciți peste cine am norocul să dau: Jesica Wiliams. V-am mai spus despre faptul că am mai avut certuri cu acesta, ei, nu pot să le numesc certuri, pentru că ea a tot trăncănit despre cât de ratată sunt și că nu ar fi trebuit să vin la școala asta să-i invadez ei spațiul și să-i respir aerul, dar eu am preferat mai tot timpul să-o ignor. Era cu celelalte două mimoze: Tiffeny și Agata. Amândouă blonde, Tiffeny înaltă și cu ochii albaștri, Agata, o rusoaică scundă cu ochii verzi. Jesica m-a privit sfidătoare. Recunosc că la început am fost un pic geloasă pe ea. Are un păr castaniu deschis lung și ondulat și niște ochi verzi electrizanți. E frumoasă, dar personalitatea sa îngâmfată o strică. E ca un măr frumos la exterior, dar putred la interior. Se întoarce și pocnește din degete să se întoarcă și slugile sale. Pufnește și își dă ochii peste cap.

-Hei, idiuato, tu nu ar trebui să fii în pat la ora asta dormind cu iepurașul tău pufos?

-Lasă-mă Jesica, spun eu cu privirea în pământ.

-Îmi spui tu mie ce să fac. Știi m-am săturat de te. Vii aici și faci pe deșteaptă pentru că Alex conduce școala cu cealaltă idiuată, Natasha. Voi două ar trebui să dispăreți din peisaj și să lăsați oamenii mari să se ocupe de treburi pe-aici. Deci să o ignor și mă duc spre o cabină de duș, dar ea mă trage de mână și mă întoarce. Nu, nici să nu îndrăznești! Ți-am dat eu voie să pleci? Hhmm? Școala asta ar fi mult mai bună fără secături ca tine și ca ciudata ai!

-Lasă-mă Jesica! spun din nou smucindu-mi mâna din strânsoarea ei. Nu ar avea nici un rost să mă cert cu ea, nu vreau să vadă lumea în ce mă mai asemăn cu Alex.

-Ești o idioată și nu pot să cred că ești sora unui tip așa tare ca Alex. Și îl înțeleg de ce nu vrea ca toată școala să vadă ce secătură are ca soră. Auci! Asta a durut. Îmi întorc privirea pentru a nu-mi vedea lacrimile și fără alte comentarii intru în prima cabină de duș.

Îmi țin respirația în timp ce dau drumul la apă. La un moment dat aud ușa trântindu-se și înainte de asta vocea pițigăiată a Jecicăi:

-Așa fugi! Doar de asta ești în stare. Ești doar o prefăcută lașă care ar fi fost mai bine să nu se fi născut niciodată!