capitolul 2

3.1K 98 11
                                    

   

Din perspectiva lui Ash

Lovesc cu bocancii pietricele de pe alee si urc nervos in masina. Nu au de cat sa se certe pe tema asta ei doi. Eu nu ii voi asculta, nu imi pasa de ce spun ei, cu atat mai putin imi pasa de matematica lor. Am alte treburi pe cap. Nu imi sta gandul la ecuatii si la profa aia care nici macar nu incape in fusta aia uriasa.

   


Pun telefonul pe difuzor si apelez  cretinul Angliei. Pornesc cu miscari neglijente motorul apoi demarez in tromba spre garaj. Macar acolo sunt in elementul meu. Departe de drame fara sens. Suntem foarte fericiti si fara A-uri la matematica. Cel putin eu sunt foarte fericit si asta conteaza. Nu?
 
Raspunde azi cretinule.

La cat e de prost omul asta, probabil ca a uitat de unde se preia apelul. Arunc telefonul pe scaunul din stanga si  strang volanul in maini. La naiba cu asta. Am nevoie de o tigara. Si o cafea de preferabil, tare. M-au luat prea de dimineata cu aberatiile lor.

Telefonul  incepe sa sune insistent inapoi dar nu raspund. Apas accelaratia mai tare si am incerc sa ma relaxez. Trebuie sa am o zi buna pana la urma. Dupa cateva cotituri si strazi laturalnice ajung la garaj. Opres lenes motorul si intru nepasator inauntru.

— Ash omule, te-am sunat.

— Stiu, ma uitam la el cum suna.

Fara alte comentarii imi lipesc palma de ceafa lui. Lovitura rasuna in toata incaperea. Nici nu stiu de ce imi pierd timpul cu dobitocul asta. Oare pentru ca e prietenul meu? Cred ca asta.

— Adu-mi o bere mai bine sau ori ce ai bun pe aici.

— Fara bere azi amice, in 30 de minute trebuie sa fim la scoala.

Aproape ma inec cu saliva din gura. Ce dracu? Scoala? Vinerea? Nu am mai fost la scoala intr-o zi de vineri din a cincea.

— Wendy sigur ne-a parat la director boule. Vrei sa fim exmatriculati? A spus ca ne va da o sansa doar daca mergem azi la ora ei.

— La dracu si cu asta. Nici nu a inceput bine anul si deja avem probleme."

—Doar din cauza ta si a gurii tale mari. Inteleg ca esti un mare badaran in majoritatea timpului dar nu ne mai face la scoala zile fripte macar.

—Ok calmeaza-te. O sa incepi sa te transformi in mama.

Ranjesc spre prietenul meu idiot apoi pornim impreuna spre bmw-ul meu tunat. Urc inapoi pe scaunul soferului si trag o tigara din pachet. O aprind si las fumul sa se estompeze in aerul inchis din masina. Virez la stanga cu podul palmei si accelerez mai tare.

  

 
Chiar daca am incercat sa ajungem la timp la ora am esuat. Cineva trebuia sa piarda o jumatate de ora si la Mark's. Tot nu imi bausem cafeaua. Opresc dezinvolt motorul si coboram impreuna in fata licelui.

— Unde dracu e toata lumea?

— La ore probabil?

Ridic din umeri nepasator, apoi parcurgem holul lung in tacere. Trantesc usa dupa ce o deschid razand si ne asezam amandoi in ultimele banci amuzati.

— Domnule Ash, purtati doliu?

— Da doamna Wendy, mi-a murit interesul pentru dumnevoastra.

Toata clasa izbucneste puternic in ras dar Dean, imi infige un cot in coaste.

— Ce dracu dai idiotule? Ai spus sa venim la ora.

Dragostea doareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum