Dragostea doare

capitolul 59

Dimineata urmatoare m-a prins privind pierduta prin dormitor. Am dormit mai mult decat meritam, ce-i drept. Jos se auzea galagie, care provea cu siguranta din bucatarie.

Eu inca ma gandeam la Ash, lasand la o parte durerea de cap care inca persista. Simteam din nou senzatia de voma si probabil ca se datora faptului ca nu am mai mancat nimic de ieri dimineata.

Mi-am facut curaj si am coborat jos din pat. Trebuia sa cobor la parter, simteam ca lesin de foame, si in plus, in camera lui Ash ma simteam captiva. Imi era atat de greu fara el si daca mai stateam mult inconjurata de lucrurile si mirosul lui, aveam sa innebunesc.

Am intrat timida pe usa glisanta a bucatariei. Exact cum ma asteptam, mama lui Ash pregatea ceva de mancare.

— "Neata scumpa mea." a spus ea bland.

— "Buna dimineata. Pot sa va ajut cu ceva?

Am spus ridicandu-mi manecile bluzei lui Ash pana la coate. Aceasta a observat ca ii port bluza fiului sau, apoi a zambit larg.

— "Stii, obisnuiam sa fac acelasi lucru cand eram adolescenta. De cate ori Harry nu era langa mine, ii purtam hainele. Ma faceau sa ma simt mai aproape de el."

— "La fel ma simt si eu."

Am spus, incepand sa curat castravetii dupa masa.

— "Nu e nevoie sa faci asta, serios. Tu doar odihneste-te."

— "Vreau sa imi tin mintea putin ocupata."

Am spus rusinata. Aceasta doar a aprobat intelegatoare si s-a intors la aragaz.

— "Ceva vesti?"

Am zis fiind atenta la cutitul ascutit din mana mea.

— "Asteptam sa ajunga generalul. Harry va incerca sa negocieze cu el."

— "Sper ca va reusi."

— "Si eu sper acelasi lucru. Omul ala e o acritura."

Desi a spus-o pe un ton glumet, lucrul asta mi s-a parut ingrijorator. Daca nu era de acord?

— "Daca mai cureti mult castravetele ala o sa ajungi sa vezi dincolo de el."

Am privit amuzata spre mainile mele. Deja curatasem mai mult decat era nevoie din el. Ma lasesem dusa iar de val si ma gandeam doar la Ash.

— "Cat este ceasul?" am spus rusinata de propria mea penibilitate.

— "In jur de unsprezece."

— "Ne vom intoarce la sectie nu?"

— "Desigur. Dar nu vom face asta pana nu mananci."

Am aprobat zambind, apoi am aranjat mancarea pe doua farfurii. Ne-am asezat amandoua la masa, mancand in tacere. Mai mult priveam la farfuria din fata mea, caci nu aveam nici o pofta.

— "Parca nu are mancarea gust fara el nu?"

A spus mama sa, asezandu-si mana calda peste a mea. Am prvit inapoi in farfurie, alegand sa iau un castravete.

— "Stii, nu multi isi gasesc marea iubire. Dar voi ati facut-o. Si sunt fericita ca ati realizat asta si ca luptati atat de mult pentru ea."

— "Simt ca mor fara prezenta lui."

— "Asta inseamna iubirea scumpa mea. Dragostea are suisuri si coborasuri. Dragostea nu e perfecta, dragostea doare. Desi este o iubire sincera, vezi tu, in viata mereu suntem pusi la incercare."