Dragostea doare

capitolul 8

   

Vibratiile se simt din ce in ce mai puternice, iar mainile sale aspre inca se plimba pe toata suprafata corpului meu, inebunindu-ma de-a dreptul. Si nu imi dau seama ce era mai gresit. Faptul ca ii permit sa se joace asa cu corpul meu sau faptul imi place la nebunie?

— Te-ai incordat. La ce te gandesti?

Vocea sa profunda ma lovi din nou pana in moalele capului. Tot ce pot face e sa ii privesc buzele in timp ce se misca lenes, formand propozitii. Ma simt ca in transa si nu imi pot reveni.

— Eu...

Nu imi pot aduna cuvintele, privesc stangenita in jur dar in final imi ridic din nou privirea in ochii sai negri si patrunzatori.

Doar imi zambi cald si ma trase mai aproape de el. Mana sa uriasa incepu sa imi mangaie parul.

— Putem sa luam o gura de aer.

Spune calm, iar eu cersesc indurerata dupa mai mult. Vocea sa ma rascoleste si e cel mai frumos si profund sunet pe care l-am auzit vreodata.

In cateva secunde ne aflam deja spre iesire, iar el inhata de pe undeva de pe canapea o jacheta din piele. Mi-o atarna grijuliu pe umeri si iesim in racoarea noptii. Vantul imi biciuieste obrajii incinsi. Parfumul impregnat in material ma invaluie din cauza aerului proaspat si zambesc satisfacuta la gandul prostesc de a-i purta geaca.

Nu pot sa cred ca il stiu doar de cateva ore si deja sunt atat de familiarizata cu parfum sau. Totul parca s-a intamplat acum cateva luni nici de cum in ultimele 24 de ore.

Mergem usor unul pe langa celalat pana pe doc, inaintand usor spre lac. Cabana asta e o minunatie. E inconjurata doar de padure si un lac, iar linistea de aici e coplesitoare. Lacul nu se afla la mare distanta de casa dar de aici zgomotul provenit de la muzica se mai aude doar pe fundal, vag.

De obicei nu sunt timida, sunt chiar vorbareata dar langa el nu imi pot gasi cuvintele. Asa ca doar stam langa apa si ascultam linistea noptii si greierii din intuneric.

Il simt incordat langa mine, iar lucrul asta ma face sa zambesc. Ma bucur ca nu sunt singura pusa in dificultate. Il simt si aud de mai multe ori cum inghite in sec semn ca vrea sa spuna ceva dar nu reuseste.

— Ai venit singura?

Vocea sa sparge linistea, iar eu sunt multumita de faptul ca o aud din nou. Totul pare atat de diferit fata de azi dimineata. Totul se simte la un alt nivel, totul se simte atat de...intim.

— M-a adus o prietena. Eu nu cunosc drumul asa ca a fost mai simplu.

Ma intorc spre el zambindu-i sincer. Doar aproba din cap, apoi se intinde brusc spre mine. Iar eu in cateva secunde inghet. Insa acesta doar scoate din buzunarul gecii, pachetul de tigari. 

— Iar esti incordata. Nu te simiti bine in preajma mea?

Isi intoarce privirea spre mine. Iar eu simt din nou cum ma topesc. Ma priveste senin, nu cu aroganta cum a facut-o daunezi la scoala. Tonul sau este degajat.

— Ce? Nu spune asta.

Imi inghit rapid vorbele. Poate m-am repezit prea repede sa ii dau un raspuns. Prea multe detalii...Era mai simplu cand doar ne priveam si stateam in tacere. Credeam ca ma pot descurca cu cuvintele dar in seara asta imi dau seama ca sunt praf la filtrat.

Mana sa, imi gaseste rapid mana ce statea intre corpurile noastre. Mi-o strange usor apoi o duce lent spre buze, sufland aer cald peste degetele mele inghetate.