capitolul 30

1.1K 50 6
                                    




Drace


Tipam, in timp ce loveam volanul cu pumnul. De ce treabuia sa se complice viata mea atat de mult? De ce nu puteam fi doar o adolescenta normala.

Bagami-as

Lacrimi proaspete imi intepau pentru a mia oara ochii. Simteam ca se invarte pamantul cu mine. Nu stiam unde ma duc, ce sa fac. Voiam doar sa pun cat mai multa distanta intre mine si parintii mei. Intre mine si Ash, care in ultimul timp devenise doar un maniac, disperat de tatal meu. Nici la Amelia nu puteam apela, era plecata cu Dean la parintii ei.

Am parcat masina in fata micului magazin din coltul strazii. La naiba cu ziua de azi. Am intrat grabita in magazin si am luat doua sticle de votka sau ce mama naibii ar fi asta, nici macar nu am citit pe ele.

- "La naiba cu tine."

I-am spus vanzatorului cand am vazut ca se uita prea insistent la mine, apoi i-am aruncat pe tejghea cartea de identitate. Am platit si am intrat din nou in masina, demarand in tromba.

Chiar aveam nevoie de o distragere, trebuia sa uit, macar pentru cateva ore.

Trebuie

Am deschis sticla si am lasat lichidul amarui sa imi patrunda in gura. Mi-am simtit imediat limba invadata de un gust oribil. Simteam ca imi arde gatul, dar am lasat lichidul sa imi patrunda pana in stomac, unde am simtit de-a binele, ca a avut loc o explozie arzatoare. Am lasat alte si alte inghituri sa imi ajunga in stomac, pana cand am inceput sa ma obisnuiesc cu gustul. Deja nu il mai simteam. Simteam ca beau apa.

Privirea deja mi s-a impaienjenit, si inainte sa imi dau seama, am ajuns la fundul primei sticle. Am deschis si a doua sticla si am accelerat daca era mai mult cu putinta.

Imaginile deja deveneau neclare si de cateva ori am intrat chiar si pe trotuar dar reusam sa redresez masina la timp.

La dracu cu voi, m-ati auzit?

Auzeam in spatele meu sirenele politiei. Normal, era imposibil sa nu apara viermii aia nu? Am tipat cat am putut si am lovit din nou in volan, claxonand din gresala. Doua echipaje de politie erau pe urmele mele, asa ca, doar acceleram din ce in ce mai mult.

Nu vedeam prea bine in bord exact cu cat merg, dar apasam pana in podea acceleratia si degeaba, nu simteam ca prind mai multa viteza. Casele, copacii, magazinele, totul, devenea din ce in ce mai neclar si simteam cum imi plesneste capul.

Voiam sa se termine cat mai repede cosmarul asta. Si se parea ca avea sa se termine mai repede decat credeam, deoarece am simtit cum mi-a scapat masina de sub control. Am mai simtit doar cum bucati din parbriz imi strapungeau carnea, iar sangele fierbinte tasnea afara, lasand in urma doar durere si usturime. Simteam ca viata se zbate sa imi paraseasca corpul, dar nu imi mai pasa. Inima imi trepida in cutia toracica aproape strangandu-se dureros. In fata ochilor vedeam doar intuneric, asta pana cand chipul luminos si cald a lui Ash s-a aratat. Era atat de frumos, ochii sai caprui erau atat de calzi si de blanzi. Imi zambea, ii zambeam si eu. Sau cel putin asta incercam sa fac, caci ma dureau pana si obrajii. Mana sa mare si-a croit drum pana la unul din obrajii mei raniti. Atingerea sa era atat de blanda in ciuda fortei pe care o domina. Era atat de musculos si puternic, dar cand venea vorba de mangaieri erau atat de atente si blande. Era mereu atat de incruntat dar cand ma privea trasaturile fetei sale se imblanzeau. Mereu devenea alt om cand venea vorba de mine.

- "O sa fii bine dragostea mea."

Vocea sa era atat de profunda. Venise sa ma salveze. Venise dupa mine. El era salvarea mea, el era ingerul meu.

Am cazut apoi din nou intr-un intunerci total, Ash disparand si lasandu-ma singura si disperata in propriile mele cosmaruri.


Din perpectiva lui Ash

Trecusera, la dracu, aproape cinci ore si inca nu stiam nimic de Chloe. Simteam ca ma urc pe pereti. Acasa nu era, masina ii lipsea. Amelia nu stia nimic de ea, nu avea idee unde ar putea fi.

Ma plimbam dintr-un colt in altul al camerei dar era in zadar. Chloe tot nu aparea. Doamne, ce as fi dat sa o vad intrand in camera. Cu zambetul ei pana la urechi. Sa inceapa sa imi povesteasca ce a facut la scoala sau acasa. Sa imi povesteasca ce a mancat. Sau sa imi spuna ce a visat.

Eram nervos la inceput, dar treptat nervii sau transformat in teama. Imi era frica sa nu fi patit ceva. Daca tatal ei i-a facut rau? Nu, nu ar avea sens. E tatal ei pana la urma, chiar daca e un ipocrit.


Deja ramaneam fara baterie la telefon. O sunasem de douazeci de ori si degeaba. La naiba Chloe, unde esti? Ce ai patit?

- "Da Dean."

Am spus dupa ce am raspuns apelului.

- "Vreo veste?"

- "Nu Dean, simt ca innebunesc."

- "Stai linistit frate, sigur e prin preajma. O sa vina ea. Poate are nevoie de o pauza atata tot."

- "Nu Dean, e in pericol. Simt asta."

- "Frate, tot stresul asta acumulat. Poate a fugit de taso atata tot."

- "Putea fugi de ai ei, dar nu de mine Dean. Trebuie sa o gasim."

- "Calmeaza-te, pana maine dimineata sigur apare."

La dracu cu tine Dean, nu intelegi. I-am inchis telefonul in nas, apoi am tras un hanorac pe mine si m-am urcat in scaunul bmw-ului meu. Goneam pe strazi aiurea, in speranta ca voi gasi ceva, orice. Speram sa fie pe o banca, intr-un parc. Speram sa o iau moarta de beata dintr-un bar, orice. Doar sa o gasesc, atata tot. Sa o simt iar in bratele mele, sa ii inhalez mirosul proaspat si dulce.

Sa ii simt pielea dulce sub buze. Sa o sarut, sa o mangai. Sa ii spun ca totul va fi bine. Imi simteam ochii umezi. Mereu ii spuneam asta, dar niciodata nu o tineam in siguranta. Mereu trebuia sa intervina ceva sau sa pateasca ceva.

M-am intors acasa dupa aproape doua ore de cautari in van. Luminile din casa ei erau stinse. Nu era nici o masina pe alee. Doar nu se mutasera. Nu, Chloe nu ar fi acceptat asa ceva. Nu ar fi plecat asa, cel putin nu m-ar fi abandonat asa.

Chiar daca ne cunoastem de putin timp, stiu ca ea ar fi in stare sa isi dea viata pentru mine. Iar eu as face la fel pentru ea, in orice moment. M-as pune in fata mortii pentru ea. As da de vorba cu moartea. La dracu, eu chiar o iubeam pe fata asta. Asa nebuna, zapacita, copilaroasa. Era a mea si o iubeam. Pana la ultima suflare. Pentru ea ma duceam pana in fundul pamantului si inapoi.













Dragostea doareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum