Dragostea doare

capitolul 49

Stateam in pat, nestiind inca daca ar trebui sa-i raspund lui Ash sau nu, la telefon. Suna insistent dar inca nu eram pregatita pentru o discutie, in ciuda faptului ca asa am promis aseara.

Dupa un timp, telefonul a incetat sa mai sune. Am rasuflat usurata cu gandul ca probabil s-a plictisit sa astepte atat si ca o va lasa balta. Cel putin pentru un timp, dar gandurile mele au fost spulberate atunci cand o mana mare a aparut dincolo de fereastra.

Pentru o secunda mi-a tresarit inima puternic, dar apoi am realizat ca era doar Ash, care incerca din rasputeri sa incapa pe geam. Pentru o alta secunda am izbucnit in ras, dar mi-am amintit rapid ca va trebui sa ma confrunt cu o mega discutie asa ca m-am oprit.

— "Buna."

Am spus eu inocent, avand grija sa ii mai domolesc din nervozitatea care era evidenta pe chipul sau incruntat.

— "Chloe de ce nu mi-ai raspuns la telefon, la naiba?"

— "Nu il mai gasesc."

Am incercat rapid sa gasesc o scuza, dar in ultimul timp, la capitolul mintit, am fost praf.

— "E chiar in pat. Drace."

A spus el enervat, dupa ce si-a rotit ochii prin camera, localizand telefonul.

— "Ai uitat ce am vorbit aseara? Trebuia sa discutam."

A spus tot el, de data asta tonul sau fiind mai cald. Trasaturile sale s-au mai imblanzit, lasand la o parte brutalitatea cu care ma privea, iar ochii sai intunecati inca aveau capacitatea de a ma hipnotiza.

— "Sa lasam asta pentru o secunda. Vino aici."

A soptit, desprizandu-si bratele pentru o imbratisare. Am lasat de o parte trecutul, partile rele, durerea, totul. Pentru cateva momente macar, si am inaintat rapid in bratele sale. Erau calde si primitoare, exact cum mi le aminteam.

Imbratisarea sa imi facea bine, iar in bratele sale atat de mari si puternice ma simteam in siguranta si protejata. El nu a mai zis nimic, doar m-a strans grijuliu in brate.

— "Nu as vrea sa-ti mai dau drumul, Chloe."

— "Atunci nu imi da."

Am raspuns incet, inainte de a realiza insemnatatea cuvintelor. Dar am mai realizat ca oricat de mult as nega, il iubesc pe Ash si am nevoie de el langa mine. Il vreau in viata mea pentru totdeauna. Nu suport ideea de a nu fi cu el.

— "Nu o sa-ti mai dau vreodata."

Vocea sa ragusita imi vibra in tot corpul. Atat de adanca si masculina, incat imi producea un mic tremurat de fiecare data. Nu ma puteam obisnui sau satura de vocea sa vibranta, niciodata.

— "M-am gandit eu ca o sa fugi, asa ca, am hotarat sa ma catar pana aici."

A spus amuzat, rupand imbratisarea. Deja ma simteam singura fara bratele sale stranse in jurul meu, iar lipsa caldurii sale m-a facut sa inghit in sec.

— "Ai noroc ca parintii mei nu sunt acasa Ash."

— "Inca ma urasc nu?"

— "Mai mult ca niciodata."

Am spus serioasa dar sincer. I-am ignorat expresia incruntata si m-am asezat langa el pe pat. Nu stiam exact trebuia sa spun, asa ca, doar i-am studiat pentru a mia oara, fața din profil. Vanataile sale proaspete, inca poposeau pe chipul sau frumos, iar incretitura formata pe frunte ma amuza putin.