Dragostea doare

capitolul 24

Inca fugeam printre crengile copacilor, unele reusind sa imi provoace zgarieturi mici pe fata. Nu puteam incetini, pentru ca, deja ii simteam pe ceilalti cat mai aproape de mine. O auzeam destul de clar pe Amelia cum imi striga numele disperata. Il auzeam si pe Dean, il simteam ca e putin panicat. Dar cel mai mult ii auzeam glasul ingrozit al lui Ash.

Trebuia sa fug, dar imi simteam plamanii arsi, iar vantul ma biciuia peste fata. Aveam nevoie de aer, dar nu puteam respira cum trebuie in timp ce fugeam. Aveam nevoie de o pauza dar daca ma opream Ash m-ar fi gasit. Mai devreme sau mai tarziu, trebuia sa ma intorc in tabara dar inca nu voiam sa dau ochii cu el. Probabil ar fi venit cu o scuza banala, alte vorbe mincinoase, iar eu naiva, l-as fi crezut.

Incepeau sa ma usture pana si caile respiratorii. Alergam deja de 20 de minute, simteam ca picioarele mi-ar fi cedat in orice clipa. M-am asezat repede in spatele unui copac mare. Imi trebuiau doua minute macar. Trebuia sa imi revin putin. Ash si restul erau cat mai aproape.

- "Chloe, o voi bate eu pe tarfa aia, doar intoarce-te, te rog."

Dean tipa prin padure, iar vorbele sale chiar imi aduceau un zambet micut pe chip. Ar fi chiar tare sa il vad pe Dean cum ii zmulge cateva fire de par. Dar Dean nu era iubitul meu. Asta era strict intre mine si Ash. Nu i-am raspuns.

- "Chloe, e periculos. Intoarce-te inapoi, la dracu."

Ash era cel mai furios dintre toti. Dar nu avea niciun drept. Nu l-am pus eu sa vina dupa mine. Si in fond, din cauza lui plecasem. Nu as fi putut sa vad cat de departe merge cu jocul asta stupid acolo.

- "Chloe, jur, cand voi pune mana pe tine, o sa regreti si ca te-ai nascut."

Ash inca urla, si era mai furios ca niciodata. Parca innebunise. Dar cum isi permitea? Era doar vina lui. Dar tot el imi spunea ca voi regereta? M-am abtinut cu greu sa nu ies de dupa copac, si sa ii spun cateva vorbe arazatoare.

- "Chloe, ne-am ranit. Pun pariu ca si tu esti ranita. E foarte frig afara, sigur ai inghetat. Vino la noi. Putem rezolva asta, te implor."

Amelia a inceput si ea sa strige, iar vocea ii tremura la final. Biata de ea. Imi pare rau ca trebuie sa treaca prin asta din cauza mea. As fi vrut sa imi cer scuze, dar daca o faceam, Ash ar fi auzit unde sunt. Oricum trebuia sa incep din nou sa fug, erau din ce in ce mai aproape.

Tipetele lor au fost sparte de tunetul puternic care a zguduit parca toata padurea. Imediat o ploaie torentiala a cazut din cer, facandu-ma fleasca pana la piele. Acum geaca uda doar mi-ar fi ingreunat miscarea. Am lasat-o langa copac cu grija, apoi am numarat speriata pana la trei si am tasnit chiar pe langa Ash, intr-o fuga salbatica.

L-am auzit tipand in spatele meu dar imi era frica pana si capul sa mi-l intorc spre el. Am auzit mai multa miscare in spatele meu, dar acesti pasi pareau prea usor pentru a fi de om. M-am intors speriata, dar nu am vazut nimic. Inca o idee proasta, deoarece mi-am pierdut echilibrul si m-am impiedicat de o creanga mare.

Corpul meu s-a amestecat rapid cu pamantul. Dar asta nu era tot, am luat-o la vale aproape rostogolindu-ma. Am tipat cat m-au tinut puterile dar era in zadar. In fata ochilor puteam vedea lacul aproape inghetat dar nu gaseam nimic la indemana. Nu ma puteam prinde de nimic. Nu era nici o creanga, nici o denivelare. Nimic care ar putea sa imi atenueze caderea sau sa ma incetineasca din rostogolit. Imi simteam capul cum se izbeste de pamant, dar imi era imposibila orice miscare.

In curand, corpul meu plin de rani a plonjat in apa inghetata din lac, iar tot ce am mai auzit a fost doar ureletul ingrozit al lui Ash. Apa era atat de rece incat, pentru o secunda am crezut ca mi s-a oprit inima in loc. Apa inghetata mi-a palmuit obrajii deja inghetati. Ma simteam trasa din ce in ce mai jos, la fund. Incercam din rasputeri sa ma ridic la suprafata, dar numai puteam face nimic. In curand, mi-am simtit caile respiratorii si plamanii invadati de apa. Simteam ca o sa imi pierd cunostinta cat mai repede. Nu imi mai simteam nici macar inima cum imi pompeaza sangele in organism. Murisem? Atat de putin inseamna moartea? Parca era mai dureroasa viata.