Din perspectiva lui Chloe
— "Pleaca o data, intelege."
— "Plec de aici doar daca chemi politia sau in cel mai rau caz...hingherii."
— "Amelia, te rog. Nu vreau sa ies nicaieri. Nu am chef si nici dispozitie."
— "Te implor Chloe. Stau de 2 ore la usa ta. Promit ca nu vei regreta."
— "Asta eu voi decide." am spus reticenta.
— "Da asa e, tu vei decide. Dar daca nu iesi afara, nu vei stii. E doar o adunatura de adolescenti, nu se va intampla nimic. Jur."
— "Chiar nu stiu ce sa zic."
— "Chloe, nu vreau sa te oblig sa faci ceva ce nu vrei, dar iti va fi mai bine. Te-ai inchis in casa. Ai renuntat la scoala, la prieteni, la Ash...la mine. Te rog, gandeste-te mai bine."
— "De ce ma pui intr-o astfel de situatie?"
— "Macar o data, de dragul vremurilor bune. Uita pentru o secunda ce s-a intamplat si incearca sa fii fericita."
Am inchis ochii speriata. Urma sa fiu de acord cu ea, iar lucrul asta ma inspaimanta de-a dreptul. Nu stiu daca eram pregatita, dar trebuia sa ies o data de sub zidurile care ma striveau cu greutatea lor. Am deschis incet usa, iar Amelia s-a prabusit peste mine, cuprinzandu-ma puternic in brate.
Am strans mai tare ochii si mi-am lasat bratele sa o stranga la randul lor. Imi era dor de ea...de prezenta ei.
— "Doamne cat de dor imi era de tine idioato."
Am izbucnit amandoua in ras la auzul cuvintelor sale, apoi in lacrimi.
— "Si mie."
Am spus simplu dar cat am putut de sincer. Daca stiam ca prezenta ei ma va afecta intr-un mod atat de placut si bun, as fi lasat-o sa patrunda din nou in viata mea, mult mai devreme. Deja ma simteam intregita, simteam ca m-am intors in timp, atunci cand eram bine si fericita.
— "Iarta-ma ca am navalit asa peste tine, dar mi-au ajuns zilele in care ma milogeam la usa ta."
— "Imi pare rau, doar ca nu eram pregatita pentru..."
— "Nu trebuie sa fi suparata. Te-am inteles, de asta si sunt aici acum. Nu plec nicaieri."
— "Nu, chiar nu e in regula. M-am comportat orbil cu tine."
— "Ti-am spus ca e ok. Nu vreau sa vorbim despre asta si nici nu vreau sa iti amintesti de trecut. Inceteaza acum si haide sa iti alegem niste haine."
— "Dulapul e tot al tau."
Am spus amuzata si m-am lasat dramatic pe pat, saltandu-ma apoi pe coate si privind cum imi ravaseste toate hainele.
— "Vad ca nu ai nevoie de o baie."
A spus dupa ce m-a analizat lung din cap pana in picioare.
— "Mi-am petrecut majoritatea zilelor in baie, sunt sigura ca lucesc."
Am inceput sa rad, iar Amelia doar si-a rostogolit ochii.
— "Ok, astea ar trebui sa iti vina de minune."
A spus, apoi a aruncat pe pat o pereche de blugi negri si o bluza alba stramta. Apoi cand m-am asteptat mai putin, una dintre sepcile mele mi-a aterizat chiar in fata.
CITEȘTI
Dragostea doare
RomanceDragostea este îndelung răbdatoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul tau, nu se mânie, nu se gândeşte la rau, nu se bucură de nelegiuire, ci s...