Dragostea doare

capitolul 16

Toata ziua a trecut rapid, iar dupa ce am ajuns de la scoala mi-am facut un dus lung si relaxant. Dar uite-ma din nou, singura in noua noastra casa. Parintii mei stau mai mult plecati si speram ca intr-o zi nu le voi mai simti atat de mult lipsa, dar cu cat cresc mai mult, cu atat imi dau seama ca am nevoie de ei. Am nevoie de o vorba buna, de un sfat, am nevoie de o imbratisare lunga.

Era deja 9 seara iar eu trebuia sa ma apuc de impachetat. Inainte de toata nebunia cu haloweenul si inceperea iernii, directorul a hotarat ca ar fi educativ si intr-o mica parte distractiv, daca am face o tabara de cateva zile in natura.

Mi-am luat cateva perechi de pantaloni si mai multe bluze groase. E deja toamna, iar acolo in padure, probabil va fi mai frig ca in oras. Sau poate vor si ganganii si tantari. Mi-am mai luat si cateva obiecte pentru igiena corporala. Nu cred ca ar fi placut pentru cineva sa nu ma spal pe dinti o saptamana intreaga.

Mi-am lasat geanta mare langa usa si plictisita am incercat sa incalzesc mancarea la microunde. Mi-am lasat incet corpul pe blatul din bucatarie trasand cu degetul cercuri imaginare pe suprafata acestuia, oftand din cand in cand. Nu cred ca este ok ca la varsta mea sa fiu atat de plictisita si lipsita de viata.

Incerc de cele mai multe ori sa par puternica si o tipa foarte amuzanta si vesele dar adevarul este ca in spatele usii, atunci cand ajung acasa imi dau seama de toate esecurile, de toate lucrurile pe care mi le-am propus dar nu am reusit sa le fac. Imi dau seama de faptul ca sunt doar o falsa si o lasa si traiesc sub o masca nenorocita.

E dureros, sa vrei sa fii o anume personalitate. Sa te visezi in anumite situatii si ipostaze dar tu sa faci doar contrariul. O lacrima imi aluneca lenes pe fata, aducandu-ma din nou la realitate.

Poate ca ar trebui sa profit mai mult e ocazii si sa vad viata mult mai colorata. Sa vad binele din ea ci nu doar partile rele.

Am aruncat caserola direct in cosul de gunoi, pofta de mancare pierindu-mi brusc. M-am intins in pat rugandu-ma sa vina mai repede dimineata pentru a putea sa ma prefac inca o data cum stiu eu mai bine. Somnul incerca usor usor sa ademeneasca dar la final este totul in zadar.

Nu pot sa nu ma gandesc la viata mea. Pare cat de cat asezata dar ma simt goala pe interior. Nu ar trebui sa ma simt asa. Sunt sanatoasa, parintii mei sunt bine, am posibilitatea sa merg la scoala. Mi am facut prieteni, am chiar si o prietena mai buna daca pot spune asta. Dar cu toate astea nu sunt multumita si nu sunt integral fericita. Imi pare rau pentru toate ocaziile in care puteam fi fericita dar pe care le-am pierdut deoarece eram trista.

Nu ma pot controla, nu am o pata de culoare in viata mea si incet incet incep sa cred ca Ash era pata mea de culoare dar el e atat de dificil si schimbator. Acum vorbeste cu mine, acum sunt inexistenta pentru el. Oare el este pata de culoare sau imi face viata mult mai complicata decat este deja?

Brusc, telefonul meu vibreaza violent pe noptiera aproape facandu ma sa am un infarct.

Drace...cine nu are somn la ora asta?! Pe ecranul telefonului apare un scurt mesaj cu dormi? de la un numar necunoscut. Nu trebuie sa ma intreb prea mult, deja imi dau seama cine e. Raspund rapid cu un simplu nu. Dupa doua minute care mi s-au parut a fi ore, telefonul vibreaza din nou anuntandu-ma ca am primit un alt mesaj. "Vino afara." Ma incrunt la vederea ciudatului mesaj. E doua dimineata de ce as iesi afara la ora asta. "Ash sunt in pijamale la naiba" tastez rapid incercand sa nu ma enervez.

Aproape adormisem iar el m-a speriat. Cum isi permite? Acum sunt un nimeni pentru el iar peste cateva ore ma cheama afara. Cine sa il mai inteleaga? Te rog. Oftez dupa ce acesta imi scrie alt mesaj, simplu, dar cat se poate de concret.