Dragostea doare

capitolul 69

— "Ash?"

Am spus fara vlaga dupa ce am deschis ochii. Totul era foarte neclar, iar corpul inca imi era amortit. Treptat imaginea mea a prins contur, realizand ca eram intr-un salon.

Toate amintirile m-au napadadit, simtindu-mi corpul strapuns de o mie de cutite. Cateva lacrimi s-au strans in ochii mei.

Mi-am pus mana pe abdomen, chircindu-ma de durere in pat. Abia acum eram al dracului de singura si pustiita. Tatal meu chiar reusise sa imi ia totul, de la iubirea vietii mele pana la motivul de a mai trai.

Simteam o durere coplesitoare care pornea din adancul creierului si care se termina tocmai in varful degetelor de la picioare.

Ma simteam goala, ma simteam murdara. Am stat minute intregi uitandu-ma in gol. Simteam o amortire completa a intregii mele fiinte.

In gandul meu nu aparea nici Ash, nici eu, nici copilul nostru. Nimeni. Nimic. Era un gol care nu va mai putea fi umplut niciodata. Gandurile mele erau intunecate si daca nu as fi fost atat de amortita, doar mi-as fi infipt la dracu, o seringa in inima.

Gandurile mele negre si sinucigase au fost intrerupte de usa care s-a deschis incet. Din spatele ei a aparut ultima persoana pe care voiam sa o vad, insasi mama mea.

— "Cum te simti?" a intrebat aceasta slab.

— "Dispari de aici sau jur ca iti dau cu ceva in cap, catea prefacuta."

— "Chloe, nu imi poti vorbi asa. Te-am intrebat doar cum te simti."

— "Foarte bine mama. Radiez de fericire. Spune-mi, tu cum te-ai simti stiind ca singurul barbat pe care il iubesti a fost omorat in fata ta? Spune-mi, tu cum te-ai simti cand copilul ti-a fost omorat, iar tu nu ai putut sa faci nimic pentru a impiedica asta?"

— "Chloe..."

— "Dar stai, cum poate oare sa te intreb asta pe tine? Cand tu esti doar o catea fara sentimente nenorocite!"

— "Chloe! Tu nu intelegi multe!"

— "Si nici nu vreau. Acum pleaca si lasa-ma sa imi plang de mila."

Am spus aspru, apoi m-am intors cu spatele la ea. Voiam doar sa stau si sa privesc in gol, caci lacrimi pentru a plange nu mai aveam de mult. Acum eram intr-adevar moarta. La naiba cat de dureros se simtea totul.

Nu stiam ce ar trebui sa fac de acum inainte. Viata mea nu mai avea nici un idiot de sens. Pierdusem totul. Totul.

Infrangerea avea un gust atat de amar. Nu eram pregatita pentru asemenea lectii. Nu eram pregatita pentru o astfel de viata. Nu concepeam o viata fara Ash in ea. Si fara copilul nostru.

Toate planurile noastre, toate zambetele noastre, totul era dus pe apa sambetei. Acum mai aveam doar aminitirile, dar doare al dracului de rau sa traiesti doar din amintiri.

Am fost din nou intrerupta, dar de data asta de asistenta. Aceasta m-a privit fara expresie, apoi mi-a scos violent acul perfuziei din mana. Sangele a tasnit usturator, dar a fost intampinat rapid de o bucata de vata imbibata in spirt.

— "Poti pleca acasa acum. Tatal dumneavoastra e jos."

— "Mori!"

Am spus fara expresie, apoi am trecut pe langa ea. Exact asa cum spusese tatal meu ma astepta pe hol. Am trecut incet pe langa el. Dar mi-am simtit bratul isfacat de mana lui aspra.