Dragostea doare

capitolul 56

— "Bravo. E bine ce tocmai ai facut?"

A urlat tata, imediat dupa ce politia a parasit locul. Eram in bucatarie, incoltita de proprii mei parinti. Eram speriata, lacrimile nu se mai opreau, iar starea mea de rau continua sa se intensifice. Imi simteam capul amortit de durere, iar toata incaperea parea ca se invarte.

— "Tata, Jace m-a violat."

Am spus soptind, printre suspine. Mama inca era tacuta, aruncandu-mi priviri compatimitoare. La naiba, nu aveam nevoie de mila ei. Putea foarte bine sa ma scuteasca de tot calvarul asta.

— "Iar pentru asta trebuia omorat?"

A urlat tata disperat. Mainile sale tremurau pe langa corp si ma asteptam in orice clipa sa fiu lovita de catre el.

— "Nu am spus asta niciodata."

Am spus incet. Nu l-am mai vazut niciodata pe tata intr-o astfel de stare. Rareori mi-a fost frica de propriul tata, iar acum era una din acele dati.

— "Din cauza ta suntem intr-un mare cacat."

— "Din cauza mea?" am spus oripilata de tocmai ce auzeam. "E vina mea ca sunteti voi niste infractori si ca umblati cu tot felul de oameni?"

Lacrimile imi curgeau neincetat pe obraji. Cum putea tatal mea sa spuna asta? Cum putea sa stea asa, stiind ca Jace m-a violat, iar acum pe deasupra, ii mai ia si apararea, desi fara folos.

— "E vina ta, pentru ca la dracu, umblai ca o curva noaptea pe strazi."

Tata a zbierat, dand cu pumnul in frigider. Am simtit ca imi pierd tot oxigenul. Nu putea fi adevarat tocmai ce a spus. Eram dezamagita, scarbita de propriul meu tata. Iar mama, care trebuia sa ma apere, doar statea si il privea impasibila.

— "Nu puteai pur si simplu sa mori tu in locul lui Jace?"

Am urlat, simtind o durere imensa in gat. Ma simteam oribil, fara nici o vlaga. Imi simteam stomacul cum se contracta din cauza stresului.

Palma sa mare si dura s-a izbit puternic de obrazul meu. Fara sa vreau, in urma impactului, m-am dezechilibrat si am cazut pe gresie. Am simtit cum cotul meu a inceput sa sangereze. Imi simteam si obrazul pulsand de durere. Am simtit imediat o umflatura micuta in coltul ochiului.

— "Fii atenta aici, noi vom pleca acum. Cineva trebuie sa ne scoata dintr-un viitor razboi cu familia lui Jace."

Am privit cu speranta spre mama. Aceasta doar ma privea cu o expresie rece si indescifrabila. Ce dracu e cu oamenii astia? Cand au devenit atat de nepasatori? Cand am devenit un nimeni pentru ei? Unde sunt parintii mei?

— "Sa nu dea dracu sa iesi din casa."

A continuat el, apoi a iesit din incapere vijelios. Mama l-a urmat imediat, ca un catelus ascultator. Mi-am abtinut suspinele pana cand am auzit usa de la intrare izbindu-se, semn ca au plecat.

Am dat glas suspinelor si urletelor mele. Uram sa fiu atat de patetica, sa fiu lipsita de putere. Sa fiu atat de usor de manipulat. Iar singura mea forța si sprijin era acum departe de mine.

Dupa minute intregi in care doar am stat jos si am plans, m-am ridicat neputincioasa. Nu imi mai simteam nici un muschi, ma simteam stransa ca in menghina. Iar stomacul incepea sa ma doara din ce in ce mai tare. Mereu am fost sensibila, iar stresul ma distruge pur si simplu.

M-am chinuit sa urc incet scarile, tinandu-ma cu mana de abdomen. Simteam ca aveam sa vomit in orice secunda. M-am dus direct la baie si mi-am aruncat putina apa rece pe fata. Eram incinsa din cauza lacrimilor. Apa rece parea ca functioaneaza si pentru cateva secunde nu am mai simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare.