Dragostea doare

capitolul 25

Am ajuns inapoi in tabara dupa aproximativ o ora. Am lasat-o pe Chloe jos pe paturi, dormind. Am iesit afara din cort, iar frigul inca imi asprea fata.

- "Stiu ca a fost un accident, dar trebuie dusa in oras pentru un control. E destul de ranita si speriata."

Am incercat sa ii explic unui profesor situatia. Pana am instalat-o eu pe Chloe in cort, Amelia si Dean le-a povestit profesorilor ce s-a intamplat. Lasand la o parte, momentul in care ne-am certat si motivul.

- "Ash, toti vor fi dezamagiti dar trebuie sa plecam. E vorba de sanatatea unui elev. Voi vorbi cu soferul sa se intoarca dupa noi."

- "Nu. Va dura oricum ceva timp. Am masina aici, o pot duce eu."

L-am privit nerabdator. Asteptam sa ia o decizie, iar in final acesta a fost de acord. Am strans repede lucrurile noastre si le-am indesat in masina.

- "Crezi ca va fi bine?"

Vocea speriata a lui Amelia m-a scos din transa.

- "Da."

- "Dar tu esti bine?"

- "Vrei sa te mint sau sa iti spun adevarul?"

- "Ash, chiar imi fac griji pentru tine. Nu te-am mai vazut niciodata...asa."

- "Voi fi bine Amelia. Tu doar roaga-te ca Chloe sa nu ma urasca pentru tot restul vietii ei."

Am glumit, apoi i-am oferit o imbratisare.

- "Sigur nu aveti nevoie de ajutor?"

- "Vom fi bine, tu ramai aici si ai grija de ceilalti."

Am pus-o pe Chloe cu grija in scaun apoi am prins-o bine cu centura. Drumul era pietruit pana la iesirea pe autostrada, asa ca nu ne-am impotmolit in namol. Am ajuns rapid pe autostrada si am demarat in tromba. Schimbam vitezele ca un maniac in speranta ca voi ajunge la cel mai apropriat spital. Nu parea ranita grav, dar mai bine eram precaut.

Dupa o ora agonizanta, am putut observa un spital micut. Am oprit si am iesit afara din masina. Am ocolit pe partea cealalta si am scos-o in brate pe Chloe. Somnul ei era prea adanc, iar miscarile mele bruste nu pareau sa o deranjeze. Lucru ce incepea sa ma sperie. Am urcat trepetele doua cate doua si am intrat pe usile glisante ale spitalului.

- "Ajutor."

Am tipat la doi medici ce vorbeau retrasi intr-un colt. Acestia s-au speriat si au venit spre noi fugind.

- "A avut loc un accident, s-a inecat, aproape murise."

Am spus mai tare.

- "Aduce-ti repede o targa."

Unul din doctori a tipat spre un paramedic. Acesta a adus rapid o targa si au asezat-o cu grija. I-am prins mana intr-a mea dar am fost nevoie sa ii dau drumul cand unul din doctori aproape m-a tarat de langa ea.

- "Trebuie sa ii facem un control, iar dumneavoastra nu puteti intra."

- "Te rog, trebuie sa fiu langa ea."

Am spus aspru, dar de fapt eram doar speriat.

- "Ma tem ca nu se poate, dar stati linistit, e pe maini bune."

Acesta a intrat si el pe usa salonului, lasandu-ma singur pe hol. Eram obosit, speriat, murdar, ranit. Dar nu trebuia sa pun accentul pe asta. Chloe era acum prioritatea mea. Am luat o cafea de la unul din tonomate si m-am asezat pe unul din scaunele din sala de asteptare. Trecusera deja treizeci de minute, nu primisem nici o veste si nu era nici urma de doctori. Controlul asta dura mai mult decat credeam. Nu ma deranja sa astept, imi era frica doar sa nu fie ceva mai grav decat banalele lovituri.