Dragostea doare

capitolul 43

Conduceam incet masina, apoi a trebuit sa opresc la semafor. Al naibii el de semafor. In play-list a inceput o melodie care imediat mi-a inghetat simturile. Am ramas paralizat pentru cateva secunde. Apoi, am auzit un claxon din spatele meu, culoarea se schimbase in verde deja. Am accelerat, iar cu mana libera am apasat un buton, marind volumul melodiei.

Era melodia mea si a lui Chloe. Chloe o adora, iar cu timpul m-a facut si pe mine sa devin dependent de ea. Am inchis ochii pentru o clipa, tragand aer in piept. Versurile melodie parca ma ungeau pe suflet, dar in acelasi timp imi deschideau rana, care nici macar nu incepuse sa se vindece. Asa ca, uite-ma din nou in masina, plangand pe melodia mea si a lui Chloe.

Chloe ce imi faci? Devin atat de trist, pentru ca stiu ca nici in noaptea asta nu vi acasa.

Multumesc James Bay, ai reusit sa ma faci sa plang, iar.

Tell me how to breathe in and feel no hurt.
Tell me how could I belive in something.
I belive in us.

Niciodata nu am crezut in nimic, toata viata. Mai ales in dragoste, dar uite-ma aici dupa atatia ani, crezand in iubire. Crezand doar in mine si in Chloe. Cand in sfarsit credeam in ceva, totul mi-a fost luat si am ramas cu nimic. Noi. Eram trist, caci noi a durat atat de putin.

Desi relatia noastra nu a durut atat de mult pe cat speram, am avut parte de trairi, cat altii nu au trait intr-o viata. Altii nici nu visau la ceea ce faceam noi. Eram fericit ca totusi s-a intamplat, chiar daca acum totul s-a terminat.

Melodia deja se terminasem, dar am pus-o din nou. Desi nu ar trebui, fiindca doar imi amintea de Chloe, ma linistea. Pana acum doar am urlat, am tipat, am spart tot ce imi iesea in cale. Acum doar zambeam in timp ce lacrimi imi curgeau din ochi.

Orice s-ar intampla, vreau sa imi amintesc de Chloe cu zambetul pe buze. Chiar daca acum totul era distrus. Chloe m-a invatat sa iubesc. Chloe mi-a aratat o alta perspectiva asupra vietii. Mi-a aratat o alta varianta, o varianta in care mai exista si o alta persoana, nu doar eu. Ea mi-a aratat ce inseamna fericirea.

De la doi straini, am ajuns doi oameni nebuni care si-ar fi dat viata in numele iubirii. Ma durea ca, cumva, am ajuns din nou straini. Sau asta era oare ciclul vietii? Care e de fapt sensul vietii? Ce inseamna viata? Incepeam sa cred ca sensul vietii este dat de persoana iubita, pentru ca fara Chloe, viata mea nu mai avea niciun sens.

Nu mai vedeam vreun motiv sa ma ridic din pat, sa o iau din nou de la capat. Nu vedeam pentru ce sa lupt acum. Acolo unde este dragoste, este si viata. Si la naiba, chiar asa era. Langa ea m-am simtit mai viu ca niciodata. Acum ma simteam doar ca un zombie. Respiram, atata tot.

Inca conduceam aiurea prin oras, voiam sa gasesc un loc care sa nu imi aminteasca de ea. Dar era oare vrun loc aici in care sa nu o vad? Am plecat, dar chiar daca am luat hotararea asta, stiam ca niciodata nu o voi uita.

Trecusera deja cateva zile de cand nu ne-am mai vorbit. Era atat de aproape de mine, dar totusi atat de departe. Nu stiam daca e bine, daca si-a mai revenit. Nu stiam nimic, iar lucrul asta ma distrugea psihic. Cand ne-am vazut ultima data, ne-am imbratisat stangaci, si fara a ne saruta, nici macar pe obraz. Apoi ne-am privit cateva secunde in ochi. Desi nu puteam vorbi cu ochii, ai nostri isi spusesera foarte multe atunci. Intelesesem din privirea ei ca inca ma iubeste si ca-i parea rau pentru tot ceea ce se intamplase intre noi.

Era atat de important sa stii sa plangi cand inima te doare. Doar lacrimile spala ochii tristi, durerea mea oricat era de mare, era dovada ca exist. Ma facea sa ma simt la fel de viu.