Dragostea doare

capitolul 5

Din perspectiva lui Ash

Dimineata sau cel putin asa vreau sa cred ca este dimineata, ma prinde si mai obosit decat ziua precedenta. Dar sursa trezirii mele nu e propria vointa ci bataile din usa de jos care nu inceteaza. Privesc spre ceasul telefonului 14:35. Oftez. Preferam sa fie totusi 9 dimineata. Nu atat de tarziu.

Cobor scarile lenes, fara a ma grabi spre oaspetele neinvitat care nu inceteaza sa imi perturbe linistea. Nici nu deschid bine ca Dean o si zbugheste inauntru.

— Neata Ash baiete, cum ai dormit?

Doar ma uit amenintator spre el, facandu-l sa inteleaga ca din vina lui sunt atat de morocanos. Inaintam prin malul de pahare si pungi goale pana in bucatarie. Pornesc cu greu expresorul, simtindu-mi capul pulsand de durere.

— Simt ca imi plesneste capul frate.

— Nu te teme, oricum nu ai face risipa de creier.

Arunc cu o sticla spre el dar ratez. E prea de dimineata chiar si pentru asta. Nici un dus rece nu ma poate dezmetici.

— Ce vant te aduce pe aici cretinule?

— Ti-am spus si aseara, nu m-ai ascultat. Am de gand sa o cunosc mai bine pe vecina ta.

Încremenesc. Si uite ca asta era imboldul necesar trezirii mele.

— Dar tu nu o cunosti deloc idiotule.

— Asta e si ideea omule dar nu iti face griji, pana la sfarsitul lunii o sa fim impreuna.

— Nu imi prea vine sa cred ca s-ar uita ea la un asemenea maimutoi.

Izbucnesc in ras, aproape scuipandu-mi si cafeaua pe jos. Dar nu este un ras sincer. Nu stiu de ce dar nu imi place ca ii da atata atentie. Si nu imi place ideea de a fi impreuna cu ea.

— Esti doar gelos H, daca as fi vazut ca ai intentia de a te apropria de ea nu ma bagam, dar vad ca nu esti interesat de ea asa ca ureaza-mi bafta!

Infuriat de-a dreptul las cafeaua de o parte. Mi-a pierit si pofta. Trebuie sa ii bag mintile in cap tembelului astuia.

— Dean, esti prietenul meu dar asta nu ma impiedica sa dau cu tine de toti peretii. Si in plus are iubit.

Mint.

— Eh si poarta are portar dar tot isi mai ia cate un gol.

— Asta nu are nici o logica. Si termina odata cu fata asta. Nu stii nici macar cum o cheama, la naiba!

Nu vreau sa interpreteze altceva din tipatul meu dar deja ma calca rau pe bataturi. Deja m-am saturat de ea si nici macar nu am vorbit vreodata. E aici de doar doua zile, iar prietenul meu nu mai tace.

— Calmeaza-te ciudatule.

Acesta se uita mirat la mine, iar eu incep sa ma calmez. Sper ca l-am facut sa inteleaga ca nu il vreau in preajma ei.

— O sa il aflu.

Sunetul palmii mele se aude in toata bucataria. Dar de data asta nu il mai lovesc pe el ci pe mine. Asa ceva e imposibil. Eu chiar sunt prieten cu el?

— Dean! Marâi la el in speranta ca va intelege naibii odata.

— Vad ca fata asta e un subiect sensibil pentru tine. S-a intamplat ceva intre voi? Refuz sa cred asta caci e aici de doua zile si ai spus ca nici macar numele nu il stii.

— Omule, fata asta pentru mine e un nimeni ok? Nu o cunosc, nu am vorbit niciodata cu ea dar ma enervezi ca ii acorzi atata atentie. Ea nici macar nu stie de existenta noastra, iar noi mai ca ne luam la bataie din cauza ei.

Turui totul in cateva secunde simtind cum imi creste iar tensiunea. La naiba, fata asta chiar e un subiect sensibil pentru mine. Si ma deranjeaza foarte mult faptul ca nu mi-o pot scoate din minte.

— Eu zic totusi sa te bagi cu Monika. Ai spus ca o placi.

— Nu am spus niciodata asta.

— Asa aveam impresia!

— Esti asa idiot uneori.

— Eu zic sa o lasam de-o parte pe blondina si pe Monika si sa facem curatenie aici. Casa asta s-a transformat intr-o cocina de porci.

— Degeaba am asteptat pana la doua. Am crezut si eu ca ai si terminat.

De data asta o doza de bere goala ii loveste din plin fata. Se pare ca agilitatea mi-a revenit. Renunt la al mai lovi si incep sa strang toate sticlele in saci de gunoi. Stramb dezgustat din nas cand gasesc mai multe pungi lipicioase.

Restul zilei a trecut destul de rapid, asa ca iata-ma stand pe canapea privind afara la casa vecina. Azi masina din fata casei, lipseste. Si nici luminile nu sunt aprinse, iar blonda parca a intrat in pamant de la petrecerea mea. E posibil sa nu fie de fapt ei noii proprietari? Cine sunt ei atunci?

21:47

Tarziu. Afara deja s-a intunecat demult, iar vantul bate cu putere. De o saptamana nu am mai iesit din casa din cauza vremii asteia tampite. Telefonul meu bazaie scurt semn ca tocmai am primit un mesaj.

"Nu o sa iti vina sa crezi cine a trecut prin fata casei mele."

 
Ma încrunt.

"Mos craciun, cretinule?"

"Suna bine dar nu. Vecina ta, care se pare ca este o maniaca a vitezei se indreapta spre casa asa ca fii pe faza frate."

Las telefonul rapid pe canapea si aproape sar in spatele geamlui, ascunzandu-ma dupa draperii. Asa cum a spus si dobitocul ala, in cateva secunde, audi-ul parcheaza in fata casei. Din masina coboara doar ea, vorbind la telefon.

Deschid usor geamul pentru a auzi mai bine ce vorbeste.

"Da Mike, casa e grozava, deabia astept sa ne instalam aici."

"Nu fii paranoic.

Ma aplec mai bine in fata pentru a auzi si cealalta voce, dar aud slab doar vocea ei moale.

"Normal. Aham. Si eu."

 
 
Cine e atat de nebun incat sa stea afara pe vremea asta sa vorbeasca la telefon?
Enervat la culme izbesc geamul cu putere, inchizandu-l. Ea tresare si priveste spre casa mea dar deja dispar dupa draperii. O sa devin un Dean, doar ca mult mai destept si aratos daca o mai tin mult asa. Pe ea o doare fix in cur se ce se intampla in jurul ei. Nu vede ca e urmarita de doua zile incontinuu, iar eu stau ca prostul in casa spumegand. E clar ca m-am lovit la cap.

 

Urc sus la dus, promitandu-mi mie ca vecina e un subiect total inchis de acum inainte. Poate sa o ia si naiba. Deja dezvoltam o obsesie pentru o fata oarecare. E doar o pustoaica idioata, e doar vecina mea. Lucrul asta nu o face mai speciala cu nimic. Asta nu inseamna ca trebuie sa o urmaresc ca un manic si nici nu e necesar sa ma gandesc la chipul ei copilaresc.

Ma comportam din ce in ce mai prosteste. Desi era un subiect nou in cartierul nostru, o portita spre evadare din monotonie, nu merita atat atentie obsesiva din partea mea.

Nu imi pasa.

.