Dragostea doare

capitolul 38

Trecusera deja cateva zile de la craciun, iar lucrurile intrasera pe fagaşul normal. Tata incepuse, bineinteles, sa inceapa sa ma bata la cap in legatura cu Ash, din nou. Pe zi ce trecea, tata parea ca il uraste din ce in ce mai mult. Lucrul asta doar imi dadea mari batai de cap.

Astazi era doar o alta zi de scoala, nimic iesit din comun. O zi, care de altfel, trecuse la fel de repede. Eu si Ash incercam sa recuperam tot ce am pierdut in timpul in care am lipsit. Am hotarat, de altfel, sa renunt la echipa de majorete. Clar asta nu era pentru mine. Amelia a fost dezamagita dar s-a obisnuit repede cu ideea. A fost dragut sa particip la antrenamente si tot ce tine de echipa, dar nu ma vedeam tronand in varful lor. Eu chiar aveam frica de inaltime. Am supravietuit unui accident, nu vreau sa mor tacmai la scoala, in curtea liceului.

Astazi, mergeam din nou acasa pe jos. Ash a plecat subit de la ultimele ore, spunand ca are niste treburi de rezolvat. Eram revoltata ca, desi, am insistat pe tema asta, nu a vrut sa imi spuna exact ce are de facut. Am lasat-o balta si m-am concentrat asupra orelor.

Imi era putin teama sa merg pe jos, ultima data cand am mers pe jos am ajuns la spital in coma. Speram sa nu se mai intample vreun eveniment de data asta.

Incepeam din departare sa imi vad casa. De doua zile parintii mei au fost mai mult pe acasa, asa ca, m-am vazut cu Ash doar la scoala si seara cand se strecura in camera mea.

Eram fericita ca ajunsesem acasa cu bine. In urma stresului si a tuturor problemelor pe care le aveam pe cap, incepea sa devin paranoica. Am intrat silentios in casa. Desi, nu ma mai certam atat de des cu tata, inca preferam sa il evit. Toate discutiile noastre gravitau mereu in jurul lui Ash.

Ca de fiecare data, tata a pus gheara pe mine inainte sa ajung in siguranta camerei mele.

- "Scumpo, trebuia sa ajungi acasa mai devreme. S-a intamplat ceva?"

- "Nu tata, dar am venit pe jos."

- "Chiar trebuie sa dai din nou de permis, asta nu mai poate continua asa."

- "Da stiu. Mama e acasa? Am intrebat schimband subiectul.

- "Da, e in living. Trebuie sa vorbim despre ceva."

- "Daca e vorba de Ash, va raciti gura degeaba. Ca de obicei."

- "Nu e vorba despre derbedeul ala. Deja mi s-a acrit sa ii aud mereu numele."

- "Super. Chiar speram ca te vei plictisi de asta."

- "Nu iti face speranta, tot aceeasi parere o am in legatura cu el."

Mi-am dat ochii peste cap, urmandu-l in sufragerie. Doar din curiozitate. Daca nu era vorba de principala lui problema, Ash, despre ce putea fi vorba? Voia sa ne mutam cat mai departe de el? De preferabil in Alaska? Mama statea plictisita pe canapea. Incepeau sa devina din ce in ce mai reci fata de mine, iar lucrul asta imi displacea total. Cu tata ma puteam descurca. Mereu eram in contradictie cu el. Dar mama incepea sa ii cante prea mult in struna, uitand complet de mine.

- "Chloe, in seara asta are loc o petrecere intre afaceristi."

- "Si asta ce legatura are cu mine?"

- "Am vrea sa ne insotesti."

- "Dar eu nu sunt afacerista."

- "Nu, dar esti fiica noastra. Si in plus, ai 18 ani. Trebuie sa incepi sa te invarti in cercuri importante si influente, nu in patul lui Ash."