Dragostea doare

capitolul 34

Oboseala inca isi lasa amprenta asupra mea. Era deja dimineata spre bucuria mea pentru ca azi mergeam la spital la Chloe. Era deja noua si un sfert, dar inca nu ma grabeam. Chloe cu siguranta inca dormea si nu voiam sa o deranjez. Mi-am aprins lenes o tigara. Am inhalat tot fumul in plamani, apoi l-am scos printre buze.

Frate, am privit lucid pentru prima data prin camera. Totul era distrus. Biroul era rasturnat, laptopul era spart, tablouri sparte, cioburi imprastiate pe podea. Am facut un adevarat dezastru in momentele mele de disperare. Parintii mei au fost intelegatori, m-au sprijinit tot timpul. Ba mai mult, chiar au vrut sa discute cu tatal ei, dar inca nu voiam sa le fac cunostinta. Omul ala era un monstru, nu voiam sa il fac pe tata sa isi iasa din minti tocmai acum. Sigur, l-ar fi pocnit spre oroarea mamei. Stiu trecutul parintilor mei, dar ei au incercat sa il ocoleasca din rasputeri. Au lasat totul in urma, iar pentru asta ii admiram. Au avut puterea de a schimba totul si de a lupta pentru ceea ce si-au dorit. Stiu ca au reusit asta doar pentru ca s-au iubit. Iubirea adevarat invinge mereu totul.

Am terminat tigara, apoi am tras pe mine o pereche de blugi negri si un hanorac gri. Mi-am pus gluga in cap si am urcat in masina. Eram fericit ca asa zisul tata a lui Chloe, nu venea azi la spital.

Am lasat masina in parcarea spitalului si am urcat rapid scarile. De data asta am luat liftul, nu am mai urcat pe scari. Baietii m-au salutat cand am intrat in salonul lui Chloe.

- "Buna iubire." Am spus si i-am sarutat scurt buzele.

- "Hei iubitule. Ce mi-ai luat?"

A spus cand a vazut plasele din mana mea. Zambea in timp ce cauta prin ele. Era atat de copilaroasa, atat de dulce. Ranile sale pareau ca se vindeca considerabil pe zi ce trece. Am putut observa si ca a scapat de bandajul de la mana. Asta era de bine cu siguranta.

- "Ceva bun."

Am spus, dar deja infuleca infometata ciocolata. Am luat si eu una pentru ca inca nu apucasem sa mananc nimic.

- "Ar trebui sa mananci mancare prima data iubire. Trebuie sa te pui repede pe picioare."

- "Tu ai mancat ceva?"

Am negat printr-o simpla miscare a capului.

- "Atunci vom manca impreuna."

Am aprobat si am inceput sa mancam. Cat de bine se simtea mancarea acum alaturi de Chloe. Parca avea gust, parca nu imi mai ramanea in gat. Chloe se pare ca era de aceeasi parere pentru ca nu se mai oprea din mancat.

- "Respira iubire, nu ti-o fura nimeni."

- "Taci iubitule, nu am mai mancat de o luna, la naiba."

Am inceput amandoi sa radem. In definitv avea dreptate, chiar nu mai mancase de o luna. Eu am terminat inaintea ei, ea inca mai adulmeca lucrurile din pungi.

Am tras jaluzelele de la geam, dar nu se simtea mare diferenta. Afara era innorat si cred ca avea sa ploua. Era deja decembrie, dar nu ningea. Nici urma de zapada. In Anglia vremea e mai mereu ploioasa si daca vom avea zapada de craciun, o sa numesc asta un miracol.

- "Trebuie sa vi acasa iubire, in aproape zece zile e Craciunul."

- "Stiu, deja m-am gandit la tot. Vreau sa cumparam un brad mare, imens. Si sa il impodomim impreuna. Dar unde sa il punem? Stiu, stiu langa semineu."

- "Facem ce vrei tu iubire. Stii ca fericirea ta e pe primul loc pentru mine."

Chipul sau se lumina din ce in ce mai mult in timp ce vorbea de craciun si de decoratiuni. Era atat de inocenta, era doar un copilas pana la urma. Era copilasul meu.