Dragostea doare

capitolul 15

Privesc sceptica si de-a dreptul ingrozita la piramida ce troneaza in fata mea. Sigur are cativa metri buni inaltime. Cum se astepata Amelia sa fiu eu varful? Nu as fi in stare sa stau nici macar la baza, desi imi place sa cred ca sunt destul de puternica pentru kilogramele mele, cei drept, nu prea multe.

Singurul defect al piramidei este unul destul de evident, la vreun metru saptezeci si 50 de kilograme, adica eu, cea care ar trebui sa fiu varful. Nu imi dau seama daca fetele astea vorbesc serios sau doar isi bat joc de mine deoarece sunt prietenele lui Ash.

Amelia ma priveste amuzata dar totusi nu pare sa ma judece. In comparatie cu celelalte fete care ma privesc superior.

— Nu iti face griji Chloe, ii dam noi de cap.

Zambesc stramb la noua mea prietena si oftez, asezandu-ma infranta pe banca. Nici nu am inceput bine si deja vreau sa renunt. Ne aflam pe terenul urias din spatele scolii, acolo unde si cei din echipa de fotbal se antreneaza chiar acum pentru urmatorul campionat. Sa privesc un grup de masculi transpirati pare mult mai atragator decat ideea de a ma cocota pe fete.

— Nu pot face asta Amelia. Imi doresc al dracului de mult dar nu sunt in stare.

Spun pe un ton slab, simtindu-mi lacrimile in ochi. Nu o iau prea in serios, dar ma simt oribil cand nu reusesc ceva.

— Si eu am fost sceptica la inceput dar uite-ma acum, sunt lider.

Zambesc amuzata spre ea si incerc sa ma feresc de razele prea fierbinti ale soarelui. Amelia face sa para totul mult prea usor.

— Si in plus, cei de la conducere ar fi foarte fericiti sa afle ca te implici in activitati ale scolii.

— Pot trai si fara fericirea lor.

Spun serios si ma las pe spate dramatic.

— Haide pisico.

Zambeste inapoi prosteste, apoi ma prinde strasnic de mana, si ma ridica in picioare.

— Dar nu vreau.

Ma plang in speranta ca va renunta pana la urma sa isi bata capul cu mine.
Dar ma insel, Amelia e mult mai incapatanta. Imi atribuie o privire urata, iar eu ii inapoiez doar un zambet larg si nevinovat.

— Pentru inceput vom face incalzirea alaturi de tine. Azi nu vei urca acolo sus. Doar vei invata unele lucru de baza. Esti ok cu asta?

Am aprobat robotic din cap, privind din nou spre fetele ce stateau in aceeasi formula. Nu, nu eram bine nici asa, dar deja eram obligata. Mi-am ridicat mai sus blugii, sperand din tot sufletul sa nu imi crape in fund daca o sa ma aplec.

— Asta nu merge asa. Inca nu avem masura perfecta pentru tine la uniforma, dar nu vei putea face nimic in blugi. Nu ai adus nimic la tine de schimb?

— Am uitat. Spun putin rusinata.

Una din fete, pe care nici macar nu stiu cum o cheama, a izbucnit puternic in ras pe seama mea. M-am uitat furioasa la ea, asa ca, si-a intors inapoi privirea, reprimandu-si zambetele.

— Vino cu mine, sigur vom gasi ceva pentru tine.

Am pasit grabite spre vestiare. Inauntru nu mai era nimeni, apoi dupa ce scotoceste intr-un dulapior, Amelia imi intinde un maieu stramt si o pereche de pantaloni scurti de trening. Aceasta imi zambeste dulce, parasind apoi vestiarul.

Dupa ce ma schimb, ma privesc pentru ultima data in oglinda mare din perete. Hainele sunt chiar masura mea si imi vin bestial. Cand am iesit afara, Amelia a facut o grisma apoi a inceput sa rada, eu incruntandu-ma. Credeam ca arat bine in hainele astea.