Dragostea doare

capitolul 17

Am intrat in casa mai trista ca niciodata. Inima mea se facuse bucati. De ce Ash trebuie sa aiba o influenta atat de mare asupra mea? Ma simteam rau datorita faptului ca eram slaba. Ash ma dirija dupa bunul plac. De ce trebuie sa fie totul atat de complicat? Daca nu sunt atat de buna pentru el?

Mii de intrebari se invarteau in capul meu, iar lacrimile fierbinti nu incetau sa curga, inlocuindu-le mereu pe cele care incepeau sa se usuce pe fata mea palida.

Eram singura, intr-un oras nou, intr-o casa stranie si noua, intr-o scoala noua si toate astea trebuia sa le infrunt de una singura. Parintii mei erau mereu plecati, de multe ori nici nu spun cand pleaca si cand se vor intoarce. Nu inteleg ce serviciu e asta. Si nu ii inteleg cum de ma lasa de una singura atata timp.

Adorm pana la urma cu o durere imensa de cap si cu mii de intrebari care doar ma fac sa imi dau seama ca nu sunt atat de buna pe cat ma cred...

****

Sar din pat ca arsa cand deja imi dau seama ca am dormit prea mult. Plecarea in excursie se facea din fata scolii la ora 12, iar acum e deja 11:30.

Dusul il las balta si doar trag rapid pe mine hainele, pe care din fericire le pregatisem de aseara. Iau geaca pe mine, bagajul de la usa si fug spre statia de taxi.

— La naiba domnule, grabiti-va altfel voi pierde autobuzul.

— Fac tot posibilul domnisoara, dar la ora asta este foarte aglomerat.

Ma las imbufnata in scaun, plangandu-mi aproape de mila. Nu mi se poate intampla asta mie. Daca il voi pierde va trebui sa stau acasa o saptamana intreaga. Nu iubesc scoala, dar totusi imi mai trece timpul cand ma duc la liceu si imi si vad prietenii si pe...Ash dar asta nu conteaza acum.

Dupa minute agonizante in care mi am ros toate unghiile, taxiul opreste lenes in fata liceului. Ii arunc banii in poala si cobor furioasa. Perfect. Parcarea e pustie. E deja 10 si un sfert si colac peste pupaza, Ash sta sprijint de masina fumandu-si tigarea. Si de ce trebuie sa arate atat de bine facand asta? Intreb pentru mine furioasa.

— Doar ce a plecat Chloe, ai intarziat.

Vocea sa este foarte ragusita, imi da de gandit ca poate doar ce s-a trezit. Privesc suparata parcarea goala.

— Spune-mi ceva ce nu stiu idiotule.

Acesta se incrunta. Nu stiu de unde a venit asta, dar am obosit sa ii mai joc jocurile. 

— E numai vina ta.

Aproape ii zbier in fata. Acesta doar ma priveste plictisit. Nu pare afectat, iar asta ma infurie si mai tare. De ce trebuie sa fie atat de calm mereu? Atat de flegmatic, atat de nepasator? Pe cand eu imi dau duhul, doar pentru ca am pierdut un tampit de autobuz.

— Stiu, de asta sunt si aici, te voi duce eu.

Tonul sau este serios fara vreo urma de amuzament. Fara tente jucause, fara zambete, vechiul Ash a revenit.

— Ash nu stiu ce sa zic in legatura cu asta.

Deja simteam ca ma sufoc, sa stau cateva ore in masina cu Ash? Asta ar fi un adevarat calvar.

— De ce nu? Spune-mi, te rog, ca nu te-am asteptat degeaba.

—  M-ai asteptat aici?

Brusc ma simt putin vinovata de felul in care i-am vorbit.

— Da. Cand am vazut ca nu esti aici, am hotarat sa raman.

— Asta e dragut din partea ta...sincer. Te-ai lovit la cap sau ceva?